Primul meu post va fi, din pacate, unul despre un eveniment care nu mi-a placut.
Este vorba, dupa cum spune si titlul, de Ravasitul Oilor de la Bran.
Ce sa va spun? Am plecat dimineata la 7 din Bucuresti cu voiosie, gandindu-ne la pastrama ce o vom manca la Bran. Bun. Drumul a fost ok, chiar liber pana cu 20 km inainte de Bran. De aici a inceput nebunia: pana in Bran am facut 2 ore de mers bara la bara. Capiasem. In Bran, teroare: parca toata tara venise acolo. Nu mai aveai loc sa respiri, sa mergi si sa te bucuri de ceva. Era o imbulzeala de nedescris: oameni, masini, carute, animale, tot Bucurestiul, toata tara se intalnisera in acea sambata la Bran. Cu chiu cu vai am ajuns la locul faptei, pe platoul Regina Maria. Deja ne luase oboseala si lehamitea. Va dati seama ce era acolo. Nebunie: fum, noroi, inghesuiala. Intram in incinta festivalului si incepem sa cautam si noi un loc in care sa stam si sa mancam vestita pastrama. Ti-ai gasit? Nu exista aproape nimic organizat. Era o debandada totala. Ne zicem noi ca daca nu gasim sa mancam acolo, sa cumparam pastrama proaspata si sa facem la gratar unde suntem cazati. Am inceput sa cautam, dar stupoare: ciobanii sau negustorii, ce or fi fost ei, erau pusi in acea zi pe japca – pastrama era 30 RON kilogramul (!!!????). As fi trecut peste pret, dar cand ne-am uitat mai bine la ce ne vindeau am ramas socati: ne vindeau bucati de pastrama care erau 2 cm grosime de seu cu cateva firimituri de carne pe ele. Cam bataie de joc. Si eu care credeam ca in Bucuresti este scumpa: aici o gasesti cu 15-18 RON pe Kg, dar mai are si carne frate. Asa ca, declarandu-ne dezamagiti, ne-am pus picioarele la spate si am luat-o la fuga de acolo. Sa scapam. Noi, care venisem sa ne relaxam. Am plecat mai obositi decat dupa o zi de munca.
Se pare ca festivalurile campenesti nu prea ne priesc, asa ca, am declarat ca data viitoare vom ocoli zona.
Si ca toate sa fie frumoase si bune, am ajuns in Moeciu de Sus unde urma sa ne cazam, iar gazda ne-a spus senina si senila ca nu ne-am mai pastrat camerele. Parca ne-a traznit. Am inceput sa cautam din casa in casa o camaruta cat de mica. Nimic. Toata zona era sub ocupatie. Venisera toti la marele festival.
Dupa ce ne-am calmat putin, am pus laptopul si conexiunea internet la treaba si am inceput sa cautam.
Si am gasit: Pensiunea Padina Ursului din Fundatica. O minunatie de pensiune, cu oameni nemaipomeniti si primitori.
Dar despre asta..intr-un alt post.
Hai la Plimbare :O) 