In vara asta, intr-un mic weekend, am vizitat Hategul (mai bine zis o mica parte). Scurt timp, si cam pe fuga, dar ne-a impresionat placut. Un tinut plin de peisaje superbe si mai ales de istorie. Peste tot ai ceva de vizitat, de la Sarmisegetuze, Castelul lui Iancu, trecand pe la manastirea Densus sau pe la Zimbrarie. Ma rog, 4 zimbri si un pui. S-au dus „cirezile” de alta data. Nu mai vorbim de frumosii munti ai Retezatului.
In aceste zone veti gasi frumoase pensiuni si hoteluri. Pe langa cazare, am remarcat un lucru: preturile la mancare, la restaurante sunt cu cel putin 30 la suta mai mici decat in Bucuresti sau pe Valea Prahovei. Interesant nu? Oricum, singurul dezavantaj este acela ca trebuie sa faci cam 400 de km sa ajungi in zona (ma refer la distanta fata de Bucuresti). Merita efortul. Credeti-ma.
Incepem cu Castelul lui Iancu. Primul castel adevarat pe care l-am vazut la noi in tara. Adica un castel cu punte de trecere si cu santuri de aparare. Cred ca este si singurul, de altfel. Daca ma insel, va rog sa-mi atrageti atentia.
Construit si definitivat pe parcursul catorva generatii, Castelul inca strajuieste impunator zona. Din pacate, strajuieste printre vechi hale comuniste dezafectate, peisajul semanand cu unul dupa un bombardament. Un frumos castel in mijlocul haosului. O oaza de cultura in mijlocul uratului si al distrugerii. Ce o fi fost in capul acelor oameni cand au construit ditamai combinatul langa un loc istoric? Cum ar fi sa vedeti langa palatul Peles, sa zicem, fabrica de ciment din Sinaia? Acelasi sentiment o sa-l aveti si aici. Si oricum, nu este primul loc in care vedem ce au reusit sa distruga 40 de ani de comunism. Ceea ce au cladit altii in sute de ani, unii au distrus in cateva zeci. Si nu dezastrele naturale. Sau s-ar putea sa-i numim asa? Un dezastru natural, mai rau decat cutremurul, inundatia sau focul?
Dar, odata aflati in curtea Castelului, o sa va treaca putin din aceste sentimente de frustrare si revolta impotriva Idiotilor care nu au avut niciun fel de respect pentru Istorie. Castelul inca isi mai pastreaza farmecul vremurilor apuse. Te impresioneaza. Este decorat ca intr-o zi de turnir. Ca intr-o zi de sarbatoare.
In incinta, prin diversele incapari veti gasi mici magazine de suveniruri ale artistilor plastici. Tin sa amintesc ca suvenirurile pe care le-am vazut aici, in mare parte nu au legatura cu ceea ce vedeti pe Valea Prahovei.
Istoria fantanii cetatii este asemanatoare, daca nu identica, cu cea fantanii de la Cetatea Rasnov. Ambele sunt facute de prizonieri turci (in numar de 2 daca nu ma insel) carora li s-a promis eliberarea dupa ce ce le termina. Ei bine, au terminat prizonierii turci dupa ani buni de lucru cele doua fantani, dar nu au fost eliberati. Curios nu?
Noua ne-a placut. Vom mai reveni in acest loc. Poate se gandesc oamenii locului sa demoleze halele si contructiile care nu au nicio legatura cu zona in care se afla Castelul.
Cateva imagini…
Hai la Plimbare :O) 