17 noiembrie – Ziua mondială a Baclavalei! Să avem pofte!

Sincer să fiu, baclavaua este desertul meu preferat. Oricât de drastică ar fi cura de slăbire pe care o țin, dacă îmi pui în față o tavă cu baclavale cu fistic, sau nucă, sau alune, proaspete să fie! , nu mă pot abține.

Baclavaua este slăbiciunea mea și dacă m-aș duce vreodată la vreun resort din ăla de 5 stele ultra-all-inclusive prin Antalya, cred că m-aș întoarce cu plus cinci kile și început de diabet. Și o spun cu mâna pe inimă, nu mă pot abține… Este criptonita mea…

Doamnei mele nu îi plac, sunt prea dulci pentru gustul ei, și nu îmi înțelege această nevinovată plăcere. Să mai zic că mama primește de la o prietenă, care lucrează la o baclavarie d-asta turcească pe la noi, baclavale și sarailii pe care mi le păstrează, că doar știe cât de mult îmi plac? Când merg pe la ea și le găsesc în frigider, declar cheat-day! Nu este timp de remușcări! 😀

Iată că tocmai ce am aflat că ziua de 17 noiembrie este ziua mondială a baclavalei. Mi s-a făcut poftă instant!

Această delicatesă se prepară prin așezarea fisticului, alunelor sau nucilor între nu mai puțin de 40 de straturi de foitaj subțire și la origini era considerat un desert regal sau ceremonial.

Baclavalua a fost concepută pentru prima dată în bucătăriile Imperiului Otoman, numai bucătarii special antrenați în arta preparării baclavalei puteau să o prepare. Transmisă din generație în generație, servirea baclavalei se făcea în zile speciale, cum ar fi nunțile, nu ca acum când ne putem delecta cu divinul gust oricând ne apucă poftele.

Prima baclava se pare că a fost făcută la Gaziantep. Unde majoritatea cunoscătorilor afirmă faptul că ar fi și cea mai bună. 40 sau 45 de straturi de foitaj subțire-subțirel, cu fistic și unt, copt în cuptoare tradiționale, după care se adaugă șerbetul. Îmi plouă apă-n gură… Îmi vine să iau primul avion către Gaziantep, dar cred că o să mă mulțumesc cu prima baclavărie turcească ce-mi iese-n cale în capitală…

Mai ales că este și ziua mea de naștere, așa că merit… nu? Cred că un cadou care m-ar mulțumi de ziua mea ar fi o tavă cu baclavale… Aș fi cu adevărat fericit… Oare turcii fac și tort din baclava? Un fel de tort Dubai? 😀

Deși faimoasa baclava de la Gaziantep este cu fistic, aceasta are diverse variante ale umpluturii, în funcție de regiunea de coacere, dacă mă pot exprima așa. De exemplu, baclavaua din regiunea Mării Negre este cu alune iar cea din centru Anatoliei este cu nuci. Iar în regiunea Tracia, baclavaua este umplută cu migdale sau acoperită cu semințe de susan.

Alte varietăți de baclava poartă nume diferite în funcție de metoda de tăiere și de ingrediente. Printre diversele varietăți denumite după metodele de tăiere se numără „havuç dilimi baklava” (baclava felie de morcov), „midye baklava” (baclava în formă de midie) și „bülbül yuvası” (baclava în formă de cuib de privighetoare). În ceea ce privește ingredientele, „sütlü nuriye” este preparată cu lapte în loc de șerbet, „fıstık sarma” (împachetare cu fistic) și „ceviz sarma” (împachetare cu nuci) care conține o cantitate mare de nuci față de baclavaua originală, iar baclavaua kuru (uscată) are mai puțin șerbet.

Of…