Sau un traseu clasic, sănătos și tip circuit în Munții Iezer-Păpușa, de la Cabana Voina, către refugiul Găinațu, vf. Găinațu Mare, apoi vf. Păpușa și înapoi pe la cabana Cuca.
Prea cald în București în perioada asta din iulie, cu temperaturi ce au trecut de 40 de grade Celsius. Așa că ne-am propus, măcar pentru o zi, să fugim de caniculă la răcoarea munților Carpați. Cum în Bucegi fusesem cu numai două săptămâni înainte, iar în Ciucaș în luna aprilie, oare ce destinație mai aveam aproape de București, la care se ajungem cât de cât repede?
Iezer-Păpușa, lângă Câmpulung Muscel, o zonă tare dragă nouă deși traseele din acești munți nu sunt deloc ușurele, ba din contră, urci de behăi pe diferențe de nivel de peste 1400 de metri, pe care apoi trebuie să le cobori de urlă genunchii să te oprești odată.
Dar pentru că în 2021 am încercat acest traseu și nu am reușit să ajungem pe vf. Păpușa, era musai să-l trec în palmaresul personal așa că am zis să mai facem o încercare.
Cum vremea se anunța favorabilă, după ce am consultat-o pe meteoblue timp de o săptămână, zi de zi, vineri am dat undă verde turei noastre. Sâmbătă la 6 dimineața am plecat din București și pe la 8.30 parcam în fața Cabanei Voina.
Practic, turul circuit în Munții Iezer Păpușa a arătat cam așa…
- Durată – aproximativ 11 ore (din care 1 oră au fost pauze)
- Distantă – aproximativ 24km
- Diferență de nivel – 1425m pe hârtie (Cabana Voina 966m, Vf. Păpușa 2391m), faptic 1600m (pentru că nici pe culme drumul nu e drept, are suișuri și coborâșuri, urci, cobori, urci cobori…)
- Dificultate – mare din punct de vedere fizic, este un traseu chiar greu, mai ales la coborâre din punctul meu de vedere, aceasta solicitând la maxim genunchii (cel puțin pe noi ăștia mai trecuți de o anumită vârstă, cu niște multe kilograme în plus)
- Nu este un traseu periculos sau tehnic, se merge prin pădure și pe platou, prăpastie este doar pe vf. Păpușa, deși arată ca un deal mai mare dinspre partea din care se vine
- Neapărat echipament montan, ghete bune, pelerină de ploaie pentru că pe munte vremea se poate suci în câteva minute de te trezești cu torențiala peste tine, cremă de soare pentru protecția zonelor descoperite, bețe de trekking, bune mai ales la coborâre
- Apă din belșug mai ales dacă este cald afară și soare (eu plec cu cel puțin 4 litri de apă la mine, plus o cola la 500ml pentru aport de zahăr și energie) pentru că nu există surse de apă
- Normal, ceva mâncare nu ar strica, sandvici-uri, batoane energizante, glucoză
- Eu mai am în rucsac și un șpray pentru urși, pe care sper să nu-l folosesc niciodată, dar și o lanternă cu eletroșocuri în caz că întâlnesc câini de stână agresivi (de obicei se sperie de la țăcănitul electroșocului, testat, am scăpat din câteva situații cu ajutorul acesteia)
După ce am parcat, am mers la punctul Salvamont de lângă cabana Voina ca să întreb dacă a sosit vreo avertizare meteo extremă, nu de alta dar norii groși luaseră deja în stăpânire culmile munților. Am întrebat și de urși, care sunt destui de mulți și pe acolo, dar mi s-a răspuns că n-au fost niciodată probleme cu ei. Avertizare meteo de vreme extremă nu venise, domnul de la Salvamont mi-a zis că și ei se orientează cam după aceeași aplicație meteoblue, cu urșii ne-am lămurit, ce mai era de făcut? Să ne punem rucsacii în spate și să-i dăm bice.
Traseul ne duce pe bandă roșie de la Cabana Voina în direcția Lerești (vreo 500 de metri), pentru ca apoi să facem stânga…
… trecem râul și o luăm pe un drum forestier încă 1.5km, pe o pantă de nivel ușurică, tocmai bună pentru dezmorțire și încălzire.
Ajunși într-o poiană largă (după 35 de minute de la start), facem stânga, cum ne arată indicatorul…
… iar după încă vreo 100 de metri, tot pe stânga, începe frumoasa urcare, frumoasă în ghilimele, pentru că este abruptă, nu se îmblânzește mai deloc, urci, gâfâi, mai te oprești, iar urci, iar mai faci un respiro… tot așa până la refugiul Găinațu.
După vreo 2 ore și 20 de minute de la pornire am ieșit pe platoul muntelui…
… dar urcarea nu s-a domolit. Noroc cu peisajele superbe din jur, ba cu floricele sau ciupercuțe, care ne-au oferit binemeritate clipe de respiro.
După 3 ore am ajuns la refugiul Găinațu (1810m), unde jumătate de oră am stat, ne-am relaxat, am băut o apă încă rece, am mâncat niște batoane cu ovăz și nuci, pentru energie suplimentară…
De la refugiu am urcat pe Vf. Găinațu Mare (1832m) unde ne aștepta o turmă de oi care se înfrupta din iarna grasă și proaspătă, niște simpatici măgăruși dar și dulăii ciobănești, de data asta cuminți și liniștiți.
Am stat de vorbă cu ciobanul care ne-a spus că nu-i place la București, unde a făcut armata, unde este căldură și mulți țânțari, plus o vânzoleală de nedescris. Păi și să nu-i dai dreptate?
După ce am stat la taclale cu ciobanul am luat cărarea de platou către șaua Grădișteanu, practic cea mai ușoară parte a traseului nostru.
Nori peste tot în zonele mai înalte, Vf. Păpușa nu s-a văzut nici de departe, nici de aproape, la fel, norii pluteau și pe crestele colțuroase ale Pietrei Craiului, a cărei panoramă spectaculoasă te însoțește aproape toată cărarea de pe culme.
Cam 1 oră și 10 minute ne-a luat să ajungem de la refugiu până la indicatorul către Vf. Păpușa (1 oră), cu tot cu stat la taclale cu ciobanul, cu trecut pe la Vf. Găinațu Mare.
În sus, doar norul ne-a așteptat, atât pe urcare, cât și pe coborâre. Nu ne-am mai bucurat de nicio panoramă spectaculoasă, doar de rodendronii de pe lângă vârf, la care am ajuns după 1 oră și 20 de minute (nu după cum arată indicatorul). Asta e, măcar nu ne-a plouat…
După 6 ore de la plecarea pe traseu meritam și noi o scurtă pauză de sandvici? Meritam.
După pauză, din nou mișcare. Și mai rău, coborâre, 1400 metri de nivel. Doamne, cât urăsc coborârile și în special pe asta, fără nicio curbă de nivel, aproape pe de-a dreptul, de parcă a fost făcută după urmele ursului… Cea mai cruntă coborâre, lungă, adevărat chin pentru genunchi, ba cel drept m-a durut destul de rău când am ajuns jos, la cabana Cuca, după aproape 3 ore de cazne în adevăratul sens al cuvântului.
De la cabana Cuca și până la cabana Voina se mai face cam 1 oră, pe un drum forestier accesibil și pentru mașini. Refăcut complet după dezastrul de acum doi ani, când toată valea a fost practic distră de o viitură apocaliptică.
Am încercat să mâncăm o ciorbiță la cabana Voina dar, după 20 de minute de așteptare, timp în care nimeni nu ne-a băgat în seamă, personal prea puțin cred, am mers în Câmpulung la Berăria Pardon, unde se poate bea cea mai bună bere artizanală din România după părerea mea. Am mâncat acolo foarte bine, eu ciorbiță de burtă, doamna o ciorbiță de văcuță, ba chiar și o delicioasă pizza coaptă pe vatră. Berea am luat-o la pachet, pentru că mai aveam de condus vreo 2 ore și 30 de minute până acasă, în București. Cred că era bine să înnoptăm pe acolo, mă bucuram și eu atunci pe loc de berea aia proaspătă și bunăăăă…
Mai mergem în Iezer-Păpușa? Mai mergem, dar după ce mai uită și genunchii noștri chinul la care au fost supuși…
hailaplimbare.ro 