Să pătrundem pe legendarul tărâm al Peloponezului aveam în plan încă de la începutul periplului nostru anualo-văratic din Grecia. Și iată că, anul acesta, am avut plăcerea pentru a gusta, măcar un strop, măcar pentru puțin timp, din savoarea atracțiilor și obiectivelor sale turistice, istorice, mitice și naturale.
Pentru că, așa cum am mai zis-o de atâtea ori, pentru noi o vacanță adevărată înseamnă, pe lângă clipele de relaxare de la malul mării, într-un golf cât mai sălbatic și pe cât mai departe de lumea dezlănțuită, și vizitarea atracțiilor naturale și istorice, a muzeelor și a orășelelor, a sătucelor fermecătoare, chiar dacă plimbările pe timp de vară pot fi o adevărată corvoadă sub soarele aprig și prin căldura sufocantă.
În Peloponez ne-am dus cu inima larg deschisă, ca niște învățăcei dornici de a cunoaște, iar așteptările ne-au fost răsplătite pe deplin. Pentru că Peloponezul are de toate pentru toți, atât pentru cei dornici numai de relaxare și de huzur, cât și pentru cei avizi de a-i pătrunde cât mai deplin sufletul, spiritul…
Prea puțin timp alocat pentru un spațiu atât de mare, imens chiar, cu atâtea atracții și obiective turistice, pe care nici grecul din Grecia nu-l poate acoperi așa cum trebuie într-o viață.
Dar pe care ne-am propus să-l explorăm sistematic, zonă cu zonă, pe parcursul mai multor veri de acum încolo, măcar printre mici firimituri delicate dar pline de savoare. Desigur, am fi putut puncta pentru câteva minute, într-un turism viteză de care aș fi cu siguranță capabil, dar care nu-mi stă deloc în fire, mult mai multe obiective turistice decât am făcut-o acum, numai că parcă nu m-aș fi bucurat în aceeași măsură de toate. Mai bine puțin și de calitate, decât mult și fără noimă.
Pentru că preferem să zăbovim pe cât de mult posibil într-un anumit loc, nu să-l bifăm ca pe GoogleMaps și apoi să-l dăm imediat uitării în goana vitezistă către un altul. Calitatea înaintea cantității, este deviza noastră turistică care ne călăuzește oriunde ne duc pașii.
Așa că am preferat să nu mai oprim în Sparta, sau Kalamata, sau să nu mai mergem în insula Elafonisi, nu era destul timp pentru a ne bucura așa cum se cuvine de toate acele locuri.
Dar, vom avea destul timp, cu o altă ocazie, cu alte ocazii, într-o altă vară, în alte veri. Sau, de ce nu, într-o primăvară, pentru că Peloponez îmi pare o destinație ideală de primăvară, când condițiile climaterice sunt mai blânde, mai ales dacă ai plăcerea de a vizita obiectivele antice și orășelele de piatră cocoțate pe culmile golașe, aride pe timpul verii. Și când natura este cu mult mai darnică pentru călător.
Logistică, costuri pentru o vacanță în Peloponez (în mare)
Drumul cu mașina până în capătul lumii Greciei continentale nu este deloc unul scurt, ba din contră, așa că recomand să-l abordați în cel puțin două segmente, cu o noapte de odihnă pe undeva. De exemplu, noi la întoarcere am preferat să rămânem la Meteora, cam pe la jumătatea distanței dintre Monemvasia și București.
În aceeași notă, nu este un drum ieftin, atât prin prisma consumului de carburant (în Peloponez ajunge și la 1.9 Euro/litru), cât și al costurilor de autostradă, în special în Grecia. Pentru că vigneta pentru Bulgaria devine insignifiantă în comparație cu taxele de autostradă grecești. De exemplu, numai trecerea podului Rio către Patras a costat 29 de Euro (dus-întors). Costurile totale cu autostrăzile grecești, în cele două săptămâni de vacanță, estimându-le la peste 200 de Euro. O sumă destul de importantă, pe care trebuie să o ai în vedere la bugetul de călătorie.
De asemenea, din câte am observat pe booking.com, cazările în Peloponez sunt ușor mai scumpe spre foarte scumpe, comparativ cu alte zone ale Greciei, ba chiar și cu anumite insule. Așa că, recomand vizita în afara sezonului turistic, mai ales dacă preocuparea călătorului sunt obiectivele turistice, nu neapărat plaja și băile de soare.
Costurile cu mâncarea pe la taverne fiind oarecum aliniate cu cele din toată Grecia, la ora actuală. Desigur, mai scumpe cu aproape 50% față de acum 3-4 ani de exemplu. O masă la tavernă, în doi, fiind în jurul a 50 de Euro.
Uleiul de măsline, de la scump spre foarte scump. 750ml, la producători locali, costă cam 17-18 Euro în Peloponez. Un bidon de 5 litri, la un producător local, 85 de Euro. Nu mică mi-a fost mirarea ca aceeași marcă, pe emag.ro, să fie comercializată la prețuri duble (850Lei). Că tot mi-a spus acel producător că îl importă o firmă românească și la noi.
Cert este că, din punct de vedere logistic, o călătorie cu mașina în Peloponez nu este deloc ieftină, ba chiar aș compara-o cu una către vest. Benzină scumpă, taxe de autostradă consistente, distanțe mari.
Știam că vom împinge limitele bugetului de vacanță la maxim, dar ne-am asumat, pentru că țineam cu ardoare să mergem și pe acolo, să vedem locuri pe care doream de mult timp să le admirăm, să ne bucurăm de o parte a Greciei străină nouă până acum.
Ce am făcut în Peloponez? Scurta noastră experiență
Cartierul general l-am avut în Gefira, orășelul din fața stâncii Monemvasiei, Gibraltarul estului cum i se mai spune, pentru că obiectivul nostru principal a fost chiar cetatea medievală, ce poate fi admirată numai dinspre mare, nu și de pe continent.
Impresiile noastre de acolo – aici.
În drum, am oprit în Orașul Ciclopilor, cetatea lui Agamemnon, anticul Micene, pentru a ne bucura de o bună porție de istorie dar mai ales de mitologie.
Fenomenal acolo, pășind printre legendele unei lumi ce a fost odată. Impresii, aici.
Și pentru că Grecia nu înseamnă doar cetăți antice, ne-am bucurat și o adevărată drumeție, al cărui grad de dificultate a fost ridicat doar de zăbușeală, către cel mai sudic punct al Greciei continentale, la Farul din Capul Tainaron.
Impresii despre această scurtă drumeție, aici.
Pentru ca pe șoseaua ce șerpuiește printre culmile aride să admirăm câteva dintre cele peste 900 de turnuri din piatră, construite în timpurile medievale cu scop de apărare. De remarcat că multe dintre acestea au fost transformate acum în unități de cazare, unele chiar de lux.
Nazurile apocaliptice ale naturii au născut peisaje de vis și au păstrat fosile primordiale, cum ar fi Pădurea Pietrificată din Peninsula Malea, unde ne pare rău că nu am avut mai mult timp pentru a-i bate cărările către bisericuțele și ruinele presărate prin tot felul de locuri aspre și ascunse. Doar i se mai spune și Micul Athos…
Mai multe impresii, aici.
Cel mai frumos oraș luat la pas de noi în Peloponez a fost cu siguranță Gythio, Githeio, unde am zăbovit vreme de câteva ore, la pas, pe faleză, prin fermecătorul său port și până la Far.
Și unde am mâncat cea mai bună înghețată cu kataif și fistic dintre toate cele gustate de mine în Grecia. Și acum îmi plouă-n gură când privesc la poza asta… Nu știam că degust o veritabilă înghețată Dubai… 😀 , că tot e la modă acum…
De sus, de pe șosea, am admirat epava unei nave, foarte aproape de plajă, cam ca la noi la Costinești.
Un alt orășel drăguț, poate nu la fel de impresionant ca Gythio, este Neapoli. De unde pleacă feribot către Elafonisi și Kythira. Și prin care veți trece cu siguranță către parcul geologic Pădurea Pietrificată.
Normal, ne-am simțit foarte bine și în Gefira, unde am fost cazați. Care are destule taverne, așezate frumos pe faleză, magazine cu suveniruri dar și aprozare, băcănii și un supermarket, plus cafenele, baruri și cofetării. Ba chiar și o mică plajă.
Pe lângă înghețata cu kataif, acolo am mâncat și o delicioasă plăcintă cu spanac, pe care o cumpăram în fiecare dimineață, caldă și aburindă, de la o mică brutărie.
===================================
Ce avem în plan pentru următorul an? Cel puțin 10 zile în Peloponez, cu două cazări diferite. Una de 5 zile aproape de Nafplio, o alta tot de 5 zile nu foarte departe, pentru a bate din nou la pas peninsulele Mani și Malea. Vom vedea ce vom reuși să facem, sănătate să avem, pentru că de planuri de vacanță nu vom duce lipsă niciodată.
Update.
Am revenit, de această dată pentru o săptămână, în Peninsula Mani din Peloponez, cazarea fiind în sătucul Stoupa. Unde ne-am simțit minunat.
hailaplimbare.ro 