Duminică, vreme frumoasă în Tatra, dar tot nu aveam chef să luăm la pas vreo cărare de munte, cu siguranță că erau toate supra-aglomerate iar de o baie de mulțime nu eram încă pregătiți psihic.
Așa că ne-am îndreptat atenția către o atracție turistică aflată un pic mai departe, la vreo 30 de kilometri mai sus de Cracovia, anume Parcul Național Ojcowski, ce promitea trasee ușoare pe munte, prin păduri dese din care răsar tot felul de stânci cu forme ciudate denumite sugestiv, ce să mai, peisaje minunate și accesibile fără vreun efort fizic intens.
Un fel de Skamiale Miasto, Orașul Împietrit, la care fusesem cu un an în urmă, la pachet cu un castel imperial, Pieskowa Skala.
Pe la orele 11.00 înaintea prânzului parcasem deja mașina și intram în Parcul Național Ojcowski. Parcarea plină ochi la aceaa oră, chiar am avut noroc să prindem unul dintre ultimele locuri disponibile.
Nu am mers foarte mult și am ajuns la primul indicator cu traseele parcului. Cărări marcate cu albastru, roșu, negru și verde, unele mai scurte și ușoare, altele mai lungi, unele cu ascensiune pe creste, deasupra canionului, altele doar pe aleile asfaltate pe care dau la pedale și bicicliștii. Din păcate, indicațiile scrise sunt doar în poloneză, așa că încă de la început a cam trebuit să bâjbâim pe direcțiile în care doream să ajungem.
Am luat-o în dreapta, către Poarta Cracoviei, Brama Krakowska, pe o cărare prin pădure, în coborâre, amenajată pe alocuri cu scări, pe alocuri stâncoasă și pietroasă.
În 20 de minute am ajuns la Poarta Cracoviei, două stânci imense, verticale, ca o poartă naturală de acces către frumusețile parcului.
Aproape de aceasta se află și peștera Jaskinia Krowia.
Ideea era să facem un traseu de vreo 2-3 ore către castelul Pieskowa Skala, să-l vizităm și apoi să ne întoarcem la parcare. Eventual să luăm și masa pe undeva pe la vreo cârciumă în inima parcului.
Așa că am luat-o în direcția care mi s-a părut cea corectă. Ajunși la o intersecție de trasee, am ales să urcăm sus pe crestele stâncilor, pentru a avea o privire de ansamblu asupra văii. Doream să ne bucurăm și de natură, nu ne era de ajuns plimbarea pe asfalt.
Așa că, hai sus. Urcare destul de abruptă, pe o cărare amenajată cu scări în mare parte, câteva zone mai stâncoase, am trecut pe lângă una dintre peșterile cu lilieci ale parcului (Jaskinia Ciemna) care se vizitează contra cost, pentru ca numai în 20 de minute să ajungem sus la punctele de belvedere și să le luăm la rând, privind asupra frumoasei văi străjuite de stânci cu forme care de care mai întortocheate.
Frumos. Cred că toamna este o feerie de culori pastelate aici. Mânușa, una dintre formațiunile stâncoase vedetă de aici.
Doar că la începutul traseului aveam impresia că la capătul său ne vom afla un pic mai aproape de castel. Greșit, ne-a dus tocmai în partea opusă, și mi-am dat seama de acest lucru sus pe creastă, când am intuit că direcția de deplasare nu era tocmai corectă.
Dar era atât de frumos acolo sus încât nu ne-a mai păsat. Și așa s-a dus și planul inițial.
Normal, ce am urcat a trebuit să și coborâm, numai că într-un punct aflat la vreo câțiva kilometri, nu mulți, vreo 2 sau 3km cred, în partea opusă Porții Cracoviei și, bineînțeles, Castelului.
Acul lui Dumnezeu, sau al Zeilor, sau al destinului, nu-mi dau seama cum se traduce exact Igla Deotymy.
La izvorul îndrăgostiților nu era loc să te îndrăgostești…
De remarcat că am întâlnit destule cafenele și cârciumi la care te poți odihni pe acolo prin parc, numai că toate erau pline ochi, nu mai aveai unde să te așezi. Deși am fi vrut să ne tragem sufletul cu un suc, o bere sau la o cafea. Parcă ar fi mers și un păstrăv pe jar…
Asta este. Am luat-o înapoi către Poarta Cracoviei, am încercat să mergem pe asfalt în direcția bună către Castelul vieții dar, după vreo 5km de mers pe asfalt, pe o căldură tot mai apăsătoare, la fel ca fluxul turistic din jurul nostru, am renunțat și ne-am întors la parcare.
Cu părerea de rău că n-am văzut castelul imperial și mai ales stânca Măciuca lui Hercule.
Ca să nu lăsăm neterminată treaba începută, am revenim la câteva zile în Parcul Național Ojcowski, de această dată am parcat chiar lângă Castelul Pieskowa Skala. Ca să știm cu siguranță că nu ne mai scapă.
Plata parcării la automatele care comunică doar în poloneză este o adevărată provocare, chiar și cu ajutorul unor polonezi care mai bungheau pe engleză, un pic. Trebuia să plătesc pentru două ore, cât am estimat că vom zăbovi la acest obiectiv turistic, dar am reușit să dau banii doar pentru o oră. Asta este, îmi cer scuze, nu s-a putut mai mult. Nu este prima dată când am impresia că obiectivele turistice poloneze sunt gândite doar pentru polonezi, nu și pentru turiști de alte naționalități.
Dar vizita la castel a fost cu adevărat plăcută, chiar dacă nu există tururi în limba engleză. În schimb, la interior sunt destule descrieri și în această limbă, așa că am putut să ne informăm cât de cât. Ca să nu belim ochii doar la pereți și atât.
Primele mențiuni despre acesta apar prin anul 1315 dar ce știu sigur este că face parte din salba de castele Cuibul de Vultur, reconstruite și fortificate pe vremea lui Cazimir cel Mare, cu rol de protecție împotriva atacurilor Sileziei.
Castelul Câinelui… de ce se numește așa? Există și o legendă. Conform acesteia, o fată – frumoasa Dorotka – era închisă într-unul dintre turnurile castelului. Dar un câine i-ar fi venit în ajutor cățărându-se pe stâncă și aducându-i resturi de mâncare pentru a nu muri de foame.
Construit la început în stil gotic, renovat în stil renascentist ulterior, după cum și-a schimbat proprietarii de-a lungul timpului, în funcție de cine a venit la putere. A trecut prin incendii, apoi prin devastări și distrugeri țariste pe la 1863, așa că la momentul reînceperii restaurării în 1950 nu prea se mai se cunoștea în detaliu cum arăta cu adevărat la interior.
Renovat, din nou, între 1994 și 2004, aici s-a creat o galerie expozițională care prezintă transformările artei europene din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea, adiacentă cumva colecției Palatului Imperial Wavel din Cracovia.
Interesant că aici au fost filmate scene din filme celebre precum „Prin foc și sabie” sau „Pan Wołodyjowski”, care m-au încântat în tinerețea mea.
Multe tablouri pe pereți, ba chiar unul dintre saloane prezintă portretele regilor polonezi și ale altor personalități ale vremurilor trecute, piese de mobilier și colecții de artă, precum și obiecte vestimentare.
Practic, pe măsură ce am explorat sală după sală, am văzut statui, sculpturi, picturi și tapiserii din Evul Mediu și până în secolul XX, a fost ca o adevărată călătorie în timp din punct de vedere al exprimărilor artistice.
Am văzut și câteva cripte funerare metalice ale unor cavaleri și nobili polonezi, salvate de la distrugere prin topire, am uitat spre rușinea mea dacă în primul sau al doilea război mondial.
Mai mult, chiar lângă Castel, la numai cinci minute de mers pe jos, am văzut și Măciuca lui Hercules.
O stâncă cu adevărat impresionantă. Cum rezistă aceasta timpului și stihiilor este o minune a naturii, fiind mai subțire la bază decât la vârf… Ca o adevărată măciucă ce numai o zeitate o poate apuca și zdrobi tot ce-i iese-n cale.
==========================
Așa că, dacă sunteți în Cracovia și vreți să faceți o incursiune în natură, dar să și să vizitați unul dintre cele mai importante castele-muzeu ale Poloniei, vă recomandăm cu drag Parcul Național Ojcowski. Poate veți fi un pic mai orientați decât noi…
hailaplimbare.ro 