Ultimele zile din norocoasa și frumoasa noastră vacanță în plină pandemie mondială. Norocoasă în sensul că nu am avut parte de niciun impediment la trecerea vămilor și pentru că am plecat într-o perioadă în care restricțiile de călătorie au fost, practic, inexistente.
Clar, am fost în vacanță la momentul potrivit. La ce se întâmplă acum, nu cred că am mai merge…
Plecasem de acasă cu gândul ca la întoarcere să ne oprim la Bansko, în Bulgaria, pentru a face câteva drumeții în Munții Pirin.
Dar cum vremea de acolo se arată în continuare ploioasă, ne-am decis să rămânem în Grecia, mai exact în regiunea Volos, pe Muntele Pelion, cunoscut drept și Muntele Centaurului. Unde soarele și vremea bună erau la putere…
Conform mitologiei grecești, pe muntele Pelion a fost reşedinţa de vară a zeilor dar şi patria centaurilor. Tot aici s-ar fi desfășurat nunta lui Peleas cu Thetis dar și primul concurs de frumuseţe dintre frumoasele zeiţe Era, Atena și Afrodita.
Muntele Pelion formează de fapt și peninsula cu acelasi nume, aflată între Marea Egee si Golful Pagasitikos, pe malul căruia este și orașul Volos (al treilea cel mai mare port al Greciei, din care pleacă de exemplu ferryboat-uri către insulele Skiathos și Skopelos).
Privită strict matematic, peninsula are aprox 80 de kilometri lungime și 30-35 lățime, așa că la o primă vedere nu ar părea extrem de greu de ajuns în extremitățile sale, la toate atracțiile sale turistice. De amintit că este totuși o zonă muntoasă, cu șosele și drumuri strâmte, cu multe, multe serpentine și pante abrubpte, așa că este destul de anevoios de condus pe acolo. Iar cei 80 de kilometri ar putea fi străbătuți în minim 2 ore de condus, în funcție de trafic.
Din Mitikas am făcut cam 7 ore și 30 de minute până în Agios Dimitros, unde eram cazați. Pentru că nu am ales drumul ușor ci am preferat să conduc pe Trasnfăgărășanul Greciei, cum îmi place mie să-i spun. Dar pe unde am văzut frumoase mănăstire Kipinas, zidită într-o grotă din munte, dar și un impresionant Sfinx grecesc.
Clar, nu este chiar simplu de condus pe acolo, trebuie să ai răbdare pe acele drumuri, să nu te grăbești. Dar mie îmi plac drumurile de munte, așa că am condus cu mare plăcere pe Muntele Pelion. Până la urmă eram în vacanță, așa că m-am bucurat din plin de toate cele întâlnite, drumuri, locuri, peisaje…
Cum finanțele se cam reduseseră drastic, am ales o variantă de cazare mai de buget, pensiunea Anatoli, undeva sus pe munte, în localitatea Agios Dimitros.
Dar ne-am simțit excelent acolo, a fost chiar o alegere inspirată. Efi și Katerina ne-au întâmpinat cu ospitalitate și prietenie, camerele au fost curate și balcoanele noastre aveau vedere la Marea Egee. Superb.
Iar micul dejun? Delicios – doamnele Efi și Katerina ne-au pregătit în fiecare dimineață tot felul de plăcinte grecești cu feta, cu cârnați, cu tot felul de ierburi… proaspăt scoase din cuptor și foarte bune. Așa că, recomand din tot sufletul această unitate de cazare.
Iar răsăritul? Arăta cam așa…
… roșiatic la început, auriu mai spre orele 7… când marea era de un auriu ireal…
De asemenea, la plaja Damouchari am mai găsit două pensiuni extrem de drăguțe, la care mi-ar plăcea să stăm vreodată. Amenajate în stil rustic, cum ne place nouă, aproape de plajă și cu prețuri rezonabile la cazare. Mai multe detalii pe gopelion.com.
Am luat masa la mai multe taverne pe Muntele Pelion dar cel mai bine ne-am simțit și am mâncat la 5 Platani, tot în Agios Dimitros.
O tavernă de familie, ca mai toate din Grecia, unde am degust excelente cotlete de miel, porții imense de souvlaki, vinete pane, floare de dovlecel pane, ardei copți și, normal, nelipsita salată grecească. Prețuri decente, mâncare excelentă.
Fiind într-unul dintre locurile în care muntele se întâlnește cu marea, există destule plaje cu peisaje spectaculoase. Pe cinci dintre ele am fost și noi – Agio Ioannis, Papa Nero, Damouchari (unde au fost filmate și scene din Mamma Mia), Fakistra, cea mai frumoasă dintre ele, dar și la Agii Saranta.
Ne-am simțit excelent pe fiecare dintre ele, ne-am bucurat din plin de soare și de mare, chiar dacă Marea Egee eram cam agitată.
În ultima zi de ședere, după ce soarele ne luase deja de cap, fiind cam la limita insolației, am părăsit plajele… și am vizitat frumosul sătuc de munte Makrinița.
Considerat cel mai frumos sat de la Muntele Pelion și printre cele mai apreciate din Grecia. Și pe bună dreptate aș spune eu. Impresionează piața sa centrală, umbrită de platanii bătrâni, scorburoși și imenși… Peste tot numai taverne și terase, fără prea mulți clienți în vremuri pandemice…
Normal, am intrat în mai toate magazinele de suveniruri și produse tradiționale, de unde am plecat acasă cu diverse nimicuri dar și cu nuga grecească, miere, ierburi uscate, oregano (cu un miros și gust mult mai intens decât cel folosit la noi) etc…
Și de unde am admirat panoramele cu orașul-port Volos…
… în care de data asta nu am avut timp să mergem.
Din Makrinitsa, în drumul de întoarcere spre pensiunea Anatoli, ne-am oprit și la magazinul de produse bio Koumoutsi.
De unde am cumpărat miere, țipuro (țuică grecească), țipuro cu miere, linte, ulei de măsline, toate produse la fermă. Extrem de drăguț acolo… Lași suta de euro fără să vrei dacă privești la toate bunătățurile de acolo…
Iar sătucele din peninsula Pelion? Mă rog, cât am apucat noi să vizităm…
… frumoase foc, cu pensiuni și case înconjurate de flori, la umbră pe coama muntelui…
===========================================================
După cum spuneam și cu o altă ocazie, în regiunea Volos am ajuns la sugestia unui grec, din punctul său de vedere fiind cea mai frumoasă regiune a Greciei. Și noi ne-am simțit excelent acolo, din toate punctele de vedere – și din cel al cazării, din cel culinar, al bucatelor degustate, dar și din cel atracțiilor turistice și naturale pe la care am fost.
Deja cam știm unde vom petrece următoarea vacanță grecească… pentru că mai avem de văzut o mulțime de obiective turistice interesante acolo, la Muntele Pelion, dar și să facem baie pe alte plaje frumoase.
Hai la Plimbare :O) 