Circuit de o zi în Munții Iezer-Păpușa. De la Cabana Voina către Lacul Iezer (Urcarea)

Încă vară, încă vreme frumoasă, ba chiar caniculară în mare parte din țară… Așa că nu am avut stare și am propus un traseu pe care doream de ceva timp să-l fac – de la Cabana Voina și până la Lacul Iezer, fără pretenții de a ajunge pe vreun vârf acolo în Munții Iezer – Păpușa din județul Argeș.

Plecat dis-de-dimineață din București iar pe la orele 8.30 căutam deja loc de parcare pe lângă cabana Voina. Am găsit un pic mai sus, pe drumul forestier, lângă camping-urile pline de „vile” sezoniere.

În 20 de minute, după ce ne-am echipat, plecam deja pe drumul forestier către punctul de start al traseului nostru.

După primul pod trecut, lângă un grup de vile, am găsit un indicator mai vechi…

… pe punct albastru către Refugiul Iezer, 4.5-5 ore drum de var[, pe cruce albastră 5-6 ore drum de iarnă.

De asemenea, un panou informativ….

… cu traseele. Aveam de gând să urcăm și să coborâm pe traseul marcat cu Cerc Albastru, pe valea dintre Muntele Cățunului și Muntele Iezerul Mare, pe firul albiei unui pârâu născut din unirea pârâiașelor Iezerul Mic și Cățun.

Am urmat indicatorul și am mers așa pe drumul forestier cam 4km distanță de la Cabana Voina….

… până la startul traseului nostru, pe Valea Bătrâna. Un drum ușor, fără pantă, cu emoții doar din cauza unui câine care avea de gând să ne cam muște de picioare și pe care l-am alungat destul de repede.

După vreo 50 de minute de mers pe drumul forestier am ajuns…

… la punctul de start al traseului pe munte. Cerc albastru, prin Jepi, 3 ore până la Refugiul Iezer.

Habar nu am cum sunt măsurați timpii ăștia pentru că noi am făcut… peste 5 ore până acolo. Clar, am avut ceva probleme, doamna mea nu s-a simțit prea bine, ne-am odihnit mult și des, dar o persoană obișnuită nu cred că poate face acest traseu în 3 ore.

Mai mult, după cum am constatat, după efortul făcut, mulți aleg să se întoarcă din drum. Pentru că este o diferență de nivel de peste 1100 de metri, parcurși în numai 5km, ceea ce înseamnă o pantă considerabilă. Clar, după cum aveam să constatăm la final și nou, este un traseu extenuant din punct de vedere fizic.

Să revenim, era încă dimineață și încă habar nu aveam ce ne așteaptă pe traseu,că vom trece prin adevărate cazne de ordin fizic și că vor fi momente când ne vom gândi serios să renunțăm și să ne întoarcem…

La orele 9.35 intram pe traseu, trecând pe un podeț din fier peste râu…

…. și apoi am luat-o pe cărarea prin pădure…

 

… cu o pantă destul de omenoasă în prima ei parte, traseul fiind în bună parte și prin albiile pârâiașelor…

Pentru ca apoi panta să fie tot mai înclinată….

… și să înceapă să ne solicite tot mai tare din punct de vedere fizic.

Noroc cu tufele de zmeuriș care ne-au ieșit în cale…

… prilej de pauză și de gustări de fructe de pădure, nu înainte de a folosi fluiericiul din dotare, nu de alta, dar nu prea aveam chef să dăm bot în bot cu blănosul Moș Martin, mare amator al acestui desert…

După vreo oră de urcat așa pieptiș, cu multe pauze pentru că doamna noastră chiar nu se simțea bine deloc…

…. panta s-a mai domolit, copacii s-au mai rărit…

… dar nu pentru mult timp.

Când cărarea a ajuns aproape de albia pârâului Cățun Iezerul Mic, a început din nou urcarea…

… de data asta pe o pantă din ce în ce mai accentuată, cu bolovani și pietre… ce a necesita mai multă atenție din partea noastră.

Pentru clipe de odihnă relaxante sunt destule locuri de stat pe malul pârâiașului, chiar mulți dintre turiști alegeau să-și tragă sufletul acolo, înainte de a ieși în golul alpin și, implicit, în soare.

După aproape 2 ore și 30 de minute de urcat prin pădure, am intrat în zona de jnepeniș…

…. de unde au început să ni se dezvăluie culmile muntoase ale Iezerului Mare și ale Cățunului.

Și am urcat, am tot urcat și urcat… cu pauze tot mai multe și mai dese…

… până în zona în care mulți dintre cei care ne depășiseră val-vârtej pe traseul din pădure alegeau să întoarcă. Erau extenuați din punct de vedere fizic. De acolo mai aveam încă vreo oră până la Refugiul Iezer.

Sincer, mă cam bătea gândul să renunț și pe mine, eram destul de obosiți și noi. Dar gândul că mersesem 5 ore și că mai aveam încă una pentru a ajunge sus m-a impulsionat. Trebuia să ajung la Iezer, trebuia să-l văd…

Așa că… la pas mai departe… Pasul piticului mai degrabă.

… nu înainte de a realimenta bidoanele cu apă de izvor. Fiind atât de cald, consumasem toată apa, cam 7 litri (la 3 persoane), plus cele trei sticluțe de cola (lichid foarte bun pentru un puseu de energie la urcat pe munte). Ca să nu mai spun că mâncasem cam toate ciocolățele pe care le aveam la noi până acolo…

După ce am băut apă rece și bună din pârâu…

… am continuat. Privind la peisajele minunate din jurul nostru….

… în depărtare se vedea coama albă și calcaroasă a Pietrei Craiului, precum și conturul Bucegilor…

După 6 ore de traseu dintre care 85% numai urcat…

… ajungeam la Refugiul Iezer. La 2135 de metri altitudine. Ce ușurare am simțit, ce bucuros am fost…

La o aruncătură de băț… lacul Iezer, destinația finală a traseului nostru din acea zi…

… unde am luat o pauză destul de lungă, de aproape 45 de minute.

Și dacă tot ne încinsesem picioarele de la atâta amar de urcare, ne-am descălțat frumos și le-am răcorit în apele limpezi și reci ale lacului…

… ce bine a fost… meritau și ele un tratament spa cu apă rece și curată de la munte…

Faptic traseu Cabana Voina – Refugiul și Lacul Iezer

  • Tip traseu – Drumeție
  • Traseu – Cabana Voina (966m) – Valea Bătrâna – Valea pârâului Cățun Iezerul Mic – Refugiul Iezer (2135m)
  • Dificultate – Dificil din punct de vedere fizic
  • Marcaj – Cerc albastru (traseul de vară, interzis iarna)
  • Durată – 6 ore (indicatoare spun ba 4.5-5 ore, ba 4 ore)
  • Diferență de nivel – aprox 1169m
  • Distanță – 9km, dintre care aprox. 4km pe drum forestier
  • Există destul de multe surse de apă pe traseu
  • Recomand încălțări bune, rezistente la apă, dar și îmbrăcăminte pentru orice condiții meteo (în caz că plouă)
  • Nu recomand acest traseu familiilor cu copii mici

Datele colectate cu Xiaomi Amazfit Stratos

Cu toate caznele de ordin fizic prin care am trecut, am fost tare mândru de noi pentru că am ajuns până acolo sus la Refugiul și Lacul Iezer, de altfel un alt loc minunat din România frumoasă.

Coborârea am făcut-o pe creasta Muntelui Iezerul Mare, pe traseul Cruce Albastră… Dar, despre acest traseu, în curând…