După cum am mai spus, Meteora, numele acestui frumos și sfânt loc al Greciei, a fost dat de monahul Atanasie care a înființat acolo prima mănăstire pe stâncă, în secolul XIV. A numit-o Meteoron, pentru că acea stâncă arăta de parcă ar levita între pământ și cer, parcă zbura ca un meteorit. Și așa a rămas numele acestui loc până în zilele noastre, și în cele ce vor urma.
Din câte am înțeles, Meteora era un centru monahal destul de însemnat încă din secolul XI, călugării alegând să se retragă departe de cele lumești sus pe stânci sau prin grote, în locuri greu accesibile muritorilor de rând.
Astăzi funcționează doar șase mănăstiri din cele 24 ce au fost odată. Cele active în prezent și care pot fi vizitate de către pelerini sau simpli turiști sunt – Marele Meteor Schimbarea la față a lui Hristos, Sfântul Varlaam, Sfânta Treime, Sfântul Ștefan Primul Martir, Sfântul Nicolae Anapfasas și Rousanou. Și, din câte am înțeles, acestea sunt patrimoniu Unesco.
La toate se poate ajunge foarte aproape cu mașina, care poate fi parcată ori în spațiul amenajat ori, când sunt prea mulți turiști, pe marginea șoselei.
La toate am plătit intrarea 3 Euro de persoană. Atenție, nu sunt deschise permanent turiștilor, și nu în toate zilele.
Practic, programul mănăstirilor este următorul
- Marele Meteor – program 9.00 – 17.00, închisă Marțea
- Varlaam – program 9.00 – 16.00, închisă Vinerea
- Agia Triada Holy Trinity (Sfânta Treime) – program 9.00 – 17.00, închisă Joia
- Sf. Nicolae Anapafsas – program 9.00 – 15.30, închisă Vinerea
- Rousanou – program 9.00 – 17.45, închisă Miercurea
- Sf. Ștefan Primul Martir – program 9.00 – 13.30, 15.30-17.30, închisă Lunea
Așa că, dacă aveți de gând să le vizitați pe toate, vă recomand să petreceți cel puțin două zile acolo. Atât datorită orarului de funcționare cât și pentru că nu sunt chiar atât de facil de accesat. În afară de Sf. Ștefan Primul Martir, la toate trebuiesc urcate zeci sau chiar sute de scări, așa că poate fi destul de obositor.
De exemplu, noi am vizitat patru dintre mănăstiri într-o zi și o a cincea în altă zi. Am lăsat-o pe cea de-a șasea pentru o dată ulterioară, tocmai pentru a mai trece încă o dată prin acele binecuvântate și sfinte locuri.
De asemenea, este necesară o ținută decentă, fără pantaloni prea scurți, fără decolteuri adânci. În orice caz, veți găsi fuste și chiar cămăși la intrare în toate mănăstirile.
De menționat că nu am avut voie să fotografiez frumoasele fresce din bisericile mănăstirilor. Așa că mai jos veți vedea imagini din zonele accebile din incinta mănăstirilor precum și cu frumoasele peisaje care se văd de acolo, de pe vârful stâncilor pe care au fost construite.
Și vă sugerez să începeți turul acestora la orele dimineții, mai ales pe timp de vară. Pentru că imediat către prânz se va instala canicula și s-ar putea să vă fie mai greu să urcați toate acele scări sub un soare năucitor. De exemplu, noi am vizitat două dintre mănăstiri dimineața, apoi am luat prânzul în Kastraki, după care am mai vizitat încă două mănăstiri după-amiaza.
Iar imaginile de la cele cinci mănăstiri vizitate de către noi, în continuare.
La Mănăstirea Marele Meteor
Prima dintre toate, pe cea mai înaltă stâncă, Mănăstirea Marele Meteoron a fost construită la o înălțime de 613m, în secolul XIV, sub îndrumarea monahului Atanasie, venit atunci de la Muntele Athos.
Versantul pe care se urcă are o înălțime de 250 de metri. Pelerinii sau simplii turiști trebuie să urce nu mai puțin de 115 trepte. Sunt norocoși aș spune eu, pentru că până în 1923 se urca pe sfori suspendate din sfoară și plasă, așa că doar cei curajoși erau demni să se apropie de cer, de Dumnezeu.
Curtea interioară a Mănăstirii Marele Meteoron arată cam așa…
Iar priveliștile de sus, asupra câmpiei Thesaliei și a cochetului sat Kastraki sunt amețitoare…
Foarte frumos se vede și Mănăstirea Varlaam… De altfel aproape toate mănăstirile au vedere și către celelalte. Parcă din Rousanou și Sf. Nicolae nu le vezi pe toate celelalte… Mă rog, nici nu am avut acces în toate cotloanele mănăstirilor, pentru că turiștii nu pot intra în zonele private ale călugărilor.
La Mănăstirea Varlaam
Mănăstirea Varlaam, construită tot atunci în secol XIV, ne-a plăcut poate cel mai mult. Și la ea se urcă destul de sănătos, pe 195 de trepte și prin tuneluri cioplite în stâncă.
Aceasta se află la o înălțime de 373 de metri. Și aici, ca și la celelalte mănăstiri, până în anul 1923 se urca pe scări suspendate cu sfoară. Se spune că urcarea în acele timpuri dura cel puțin jumătate de oră și era plină de emoții și teamă, ba chiar le producea amețeală cutezătorilor sau călugărilor. Mai ales când scara se desprindea de perete și începea a se roti deasupra hăului, cu tot cu cel care o folosea.
Cei care nu îndrăzneau să urce pe scările din sfoară erau trași sus cu plasa. Așa cum se întâmplă de altfel și în zilele noastre cu materialele de construcție, alimentele și cele necesare funcționării mănăstirilor dar și cu credincioșii care nu pot urca din varii motive pe scări.
Frumoase priveliști asupra satului Kastraki, câmpiei Thesaliei dar și mănăstirilor Marele Meteoron, Rousanou și Sf. Stefan… de acolo, de la Mănăstirea Varlaam.
La Mănăstirea de Măicuțe Rousanou
Până în 1936, Mănăstirea Rousanou era accesibilă doar pe niște poduri din sfoară și lemn. În acel an au fost construite două poduri mai solide, așa că accesul în mănăstire a fost de atunci cu mult mai facil.
Își are originile tocmai în anul 1285 și la ea se ajunge acum pe o cărare pietruită, într-o urcare destul de susținută timp de aproximativ 10 minute. Dar călătorul are la dispoziție acum băncuțe pe care se poate odihni.
De acolo, de la Mănăstirea Rousanou se văd Mănăstirile Marele Meteoron, Varlaam, Sf. Treime și Sf. Nicolae.
La Mănăstirea Sf. Treime
Urcarea până la Mănăstirea Sf. Treime a fost poate cea mai frumoasă dintre toate, chiar dacă pe cel mai lung drum. Pe alei pietruite vreme de aproape 10 minute, apoi pe 140 de trepte și prin tuneluri săpate în stâncă. Și ea întemeiată tot la mijloc de secol XIV.
Dar construcția efectivă a fost cândva între anii 1458-1476. Legenda spune că a fost nevoie de 70 de ani pentru a se urca materialele de necesare acolo sus, în vârful stâncii, după care s-a început construcția în sine.
Superbe panoramele și de acolo de sus, de la Mănăstirea Sf. Treime, mai ales asupra orașului Kalambaka.
La Mănăstirea Sf. Ștefan Primul Martir
La Mănăstirea Sf. Ștefan se ajunge cel mai ușor. Lași mașina în parcare și treci un pod din lemn, lung de 8 metri.
Este datată undeva prin anii 1192 și a fost numită mănăstire regală din anul 1333, când l-a găzduit pe Împăratul Bizanțului.
Mănăstirea Sf. Nicolae Anapfasas, văzută de departe
Despre Mănăstirea Sf. Nicolae, cea mai apropiată de satul Kastraki, cu o altă ocazie. Nu știu de ce, dar parcă văd că în vara viitoare mai trag o tură prin acele frumoase locuri.
Deși am avut atâtea sute de trepte de urcat, sub un soare torid de vară, ne-am simțit minunat acolo, printre mulțimea de stânci ale Meteorei, la frumoasele și sfintele ei bijuterii monahale orthodoxe. Nu ne-am simțit deloc obosiți, ba din contră, plimbarea noastră turistică ne-a îmbogățit spiritual.
Am urcat până sus la fiecare mănăstire, am nădușit la propriu, dar cu zâmbetul pe buze, cu entuziasm chiar, o caracteristică pe care am sesizat-o la tot acel viespar de turiști, de toate națiile care le vizitau împreună cu noi. Priveliștile de acolo de sus, merită cu prisosință tot efortul din lume.
Este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe acest Pământ, în care omul comunică cu divinitatea din timpuri străvechi, un tărâm binecuvântat. Un loc într-o armonie perfectă, între creația lui Dumnezeu și ce a clădit omul în numele său, pentru slava sa.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Și am ajuns la final cu incursiunea noastră prin minunata lume a Meteorei, prin pădurea de stânci și ale ei mănăstiri sfinte, la care urci pe trepte fără de sfârșit. Dar în care ne-am propus să revenim cât de curând, pentru a descoperi și mai multe locuri și lucruri interesante, pentru a trăi și simți alte experiențe la superlativ.
Îmi rămâne doar să vă doresc din tot sufletul să ajungeți și voi acolo, cu siguranță veți reveni acasă cu amintiri minunate de la Meteora.
Hai la Plimbare :O) 