Acum, după ce s-a mai relaxat situația și avem în sfârșit voie la drumeții și plimbări în natură, trebuia să profităm. Prea mult am stat în casă, simțeam deja că luăm razna. Clar, aveam nevoie de plimbări în natură, de drumeții pe frumoasele noastre meleaguri.
Așa că am consultat starea vremii și am decis ca sâmbătă să facem prima drumeție din 2020, una de antrenament, mai ușurică credeam noi, în Munții Măcinului…
Traseul ales, după consultări intense pe internet… Culmea Pricopanului, ce ne-a îmbiat cu povești și peisaje frumoase dezvăluite de alți internăuți pasionați de drumeții în natură.
Că ne așteptam să fie mai ușor decât a fost în realitate… este cu totul o altă poveste, însă la final ne-am arătat bucuroși și entuziasmați de plimbarea noastră în Munții Măcinului, în care ne-au însoțit soarele dar și vântul, ploaia, grindina, totul la pachet cu superbe peisaje care ne-au făcut să trecem cu vederea mendrele naturii. A fost o zi frumoasă cu adevărat de neuitat, în care am descoperit un alt colț de rai al țării noastre.
Din București până la Măcin, mai exact Mănăstirea Izvorul Tămăduirii am condus aproximativ 4 ore. Se poate ajunge mai repede însă mai toate drumurile secundare, cele județene din Tulcea, sunt în plină re-asfaltare, așa că viteza de deplasare a fost sub cea legală. Iar din drumul principal către Mănăstirea Izvorul Tămăduirii se mai conduce încă 5km pe un drum de macadam.
Acolo lângă mănăstire este un loc de parcare dar și un camping amenajat, în care câțiva turiști deja amplasau corturile. Frumos acolo…
Ne-am echipat repede, am și mâncat câte un sandwich ca să nu plecăm cu burta goală la drum… ia pe la orele 10.15 începeam urcușul pe traseu. Pe cărarea cu semnul dungă albastră… de altfel foarte bine semnalizată, nu ai cum să o pierzi.
Nu înainte de a consulta panourile informative.
Practic, traseul nostru a arătat așa…
… noi am urmat bucla în sensul acelor de ceasornic – Fântâna de Leac, Vf. Caramalău, Vf. cu Cruce, Vf. Vraju, Vf. Piatra Râioasă, Șulucu Mic, Șulucu Mare și înapoi la Mănăstire.
Mai multe informații utile pe site-ul Parcului Natural Măcin.
Dar foarte mulți turiști făceau traseul în sens invers. Mie mi s-a părut că am intrat mai repede în munte pe traseul ales de noi, pentru că nu am mers foarte mult prin pădure. Dacă aș merge din nou, tot în acel sens aș prefera să merg.
După ce am trecut de Fântâna de Leac, am tot urcat și urcat…
… tot mai fermecați de peisajele, bolovănișul și stâncăraia marțiană ce ni se înfățisau din toate părțile… Cu ochii la vârful cu cruce (despre care habar nu am cum se cheamă, nu am aflat pentru că nu am avut cum să urc pe stâncile alea de acolo)..
În orice caz, am ajuns acolo într-o oră, după o urcare destul de antrenantă…
Am stat puțin, ne-am tras sufletul… apoi am luat-o la vale, normal, ca să o luăm din nou în sus…
… nu fără a observa norul de ploaie deasă ce se apropia din partea cealaltă a versantului, ce se mișca chiar în direcția noastră. Am continuat drumul cu speranța că vântul îl va abate măcar câțiva kilometri mai încolo și, ca printr-o minune, să ne ocolească…
Am ajuns apoi lângă vârful Vraju (335m)…
Apoi pe la Vârful Piatra Râioasă (346m)…
Nu am zăbovit, am luat-o mai departe pe o pantă descendentă…
… până în valea dintre munți, unde era amenajat un alt loc de picnic.
De departe am văzut Sfinxul Dobrogei, mi-am dat seama de acest lucru uitându-mă la poze. Dacă știam unde este treceam mai aproape de el.
Am continuat urcarea către Vârful Sulucul Mic…
… dar la primul grup mare de stânci ne-am oprit, ne-am pus pelerinele și ne-am adăpostit… a venit ploaia, cu un pic, doar un pic, de grindină…
După 20 de minute s-a liniștit și am pornit mai departe…
… am urcat, iar am coborât, iar am urcat…
… până pe Vârful Șulucu Mic… Unde ne-am oprit să ne tragem sufletul vreme de vreo 15 minuțele. Era nevoie… Ploaia ne ocolise în mare parte, însă vântul puternic nu ne dădea pace, așa că am păstrat pe noi pelerinele de ploaie, pentru a-i mai domoli avântul pe pielea noastră deja asudată…
Am continuat…
… iar coborâre urmată de urcare… că așa e pe Culmea Pricopanului. Deși nu sunt înalți, Munții Măcinului nu pot fi parcurși totuși ca o plimbare în Herăstrău…
… până pe Vârful Șulucu Mare (370m).
Apoi cărarea a început să coboare către baza muntelui, prin pădure…
… până când am ajuns la semn indicator către un grup de roci monolitice din granit…
Curioși am mers până acolo (20 de metri distanță de la indicator) și ne-am minunat în fața formelor în care au fost modelate de mama natură acele stânci…
… care iau anumite forme, după imaginația fiecăruia.
Normal, pe tot parcursul drumeției noastre de pe Culmea Pricopanului din Munții Măcinului am admirat frumoasele peisaje din jur…
… cu acele câmpuri arate, lucrate și aranjate… Frumoasă e Dobrogea, frumoasă e țara noastră, România.
Și ne-am zgâit la toate insectele apărute în cale, multe dintre ele cuibărite în florile de măceș…
… cel mai tare impresionându-ne greierele borțos, sau împroșcător, echipat într-o armură ca de samurai.
Iar la final, pe câmp, am avut întâlnirea mult-așteptată…
… cu o țestoasă dobrogeană ascunsă în iarbă, cred că trăgea un pui de somn când am deranjat-o.
Clar este că, deși nu ne așteptam, Munții Măcinului și frumoasa Culme a Pricopanului ne-a depășit așteptările, ne-a încântat peste măsură cu peisajele sale spectaculoase. Din cei mai vechi munți ai Europei de altfel, care acum nu știu câte sute de milioane de ani aveau înălțimi și de 3000 de metri?
Iar drumeția noastră a fost una antrenantă, chiar dacă nu foarte obositoare. Însă cu febra musculară de rigoare.
Faptic traseu Culmea Pricopanului din Munții Măcinului
- Durata 5 ore (cu destule pauze de mâncat, hidratat, odihnit și ascuns de ploaie)
- 1 oră și 45 de minute urcare, la fel pe coborâre, restul timpului s-a mers pe teren plat (pe culmea muntelui sau la întoarcere pe câmp)
- Distanță 10 kilometri
- Diferență de nivel aprox 320m +/-
- Punct pornire Mănăstirea Izvorul Tâmăduirii
- Nu am văzut surse de apă pe traseu, așa că vă recomand să aveți destule lichide cu voi, pentru hidratare (nu alcool)
- Recomand încălțări sănătoase, bocanci, pantofi treking, nu sandale sau teniși, pentru că este totuși un traseu de munte, cu destule pietre colțuroase și bolovani
- Neapărat o pelerină de ploaie și protecție anti-vânt
Alte imagini de pe Culmea Pricopanului, făcute cu telefonul, mai jos.
Sper că v-am dat o bună idee pentru o tură de o zi pe munte, în frumosul masiv al Măcinului.
Noi vom reveni acolo, pentru că mai sunt câteva trasee interesante de parcurs.
Hai la Plimbare :O) 