Al treilea an la rând la Meteora, unul dintre cele mai fascinante locuri ale Greciei și ale mapamondului, aș îndrăzni să spun. Un loc magic de care ne-am atașat afectiv și pe care îl regăsim cu drag de fiecare dată.
Sunt mulți cei care merg la Meteora dar majoritatea se rezumă la a vizita cele șase mănăstiri încă funcționale, eventual la a admira apusul din cele două puncte de observație.
Ceea ce am făcut și noi, la prima noastră vizită acolo. Cinci dintre cele șase mănăstiri și apusul… A șasea mănăstire, Sf. Nicolae, am vizitat-o acum… O lăsam mereu pe data următoare, pentru încă un motiv de a trece pe acolo, pe la Meteora… Dar nu am epuizat încă motivele pentru a vizita mereu și mereu Meteora…
Dar vrem mai mult, de fiecare dată dorim să vizităm și să aflăm despre alte atracții turistice ale acestor locuri, ba chiar să luăm la pas cărările dintre stânci, cele pe care le foloseau călugării în trecut, nu modernul și încinsul asfalt care duce acum autocarele și microbuzele cu turiști de toate națiile.
Există companii specializate în drumeții pe cărările mai puțin știute ale Meteorei, chiar am apelat și noi la un ghid profesionist anul trecut și v-am povestit în amănunt experiența noastră.
Anul ăsta, tot pandemic, am ales să facem pe cont propriu o drumeție pe Holy Spirit Rock, stânca Sfântului Duh, Aghio Pnevma cum îi spune în grecește, dar și un circuit în jurul său.
M-am documentat destul de mult pe internet și mi-am dat seama că putem face o astfel de drumeție… chiar și până sus pe una dintre cele mai înalte stânci ale Meteorei. Nu este atât de complicat pe cât ar părea…
Pentru acest traseu nu trebuie să fii alpinist, nu ai nevoie de corzi sau de hamuri și căști de protecție dar trebuie să-ți placă să depui efort pe munte și să fii echipat corespunzător, pentru că este chiar un traseu montan, chiar dacă nu unul foarte lung.
Chiar se spune că această stâncă înseamnă începutul vieții monastice de aici de la Meteora. Pe vârful său trăind un călugăr numit Varnavas prin secolul X.
De data asta am fost cazați în satul Kastraki, la o pensiune aflată la baza stâncii Sf. Duh, ceea ce a fost chiar convenabil.
Dimineața, după ce am luat micul dejun, am luat-o către biserica din sat, apoi chiar pe lângă stâncă pe ulițele satului, în sus…
A durat puțin puțin până am intrat pe cărarea propriu-zisă, pentru că traseul nu este marcat încă din sat. Dar după ce am întâlnit un semn MTR – Meteora Trail Running, am știut că suntem pe traseul bun.
Așa că, am luat-o ușor în sus către despărțitura dintre stânci, ce o vedeam de jos. Pe o cărare ce a devenit tot mai bolovănoasă și mai stâncoasă o dată cu creșterea în altitudine. Acompaniați de umbra măslinilor mari ce au reușit cumva să supraviețuiască și să crească pe un teren atât de stâncos…
Ajunși la despărțitura dintre stânci…
… în stânga noastră am observat cărarea care duce sus pe stânca Aghio Pnevna, în prima ei parte asigurată cu o bară metalică de care te poți ține pentru a putea urca în siguranță…
Cărarea este destul de abruptă dar nu extraordinar de complicată sau de grea iar zonele expuse sunt asigurate cu niște garduri de protecție…
Umbra măslinilor acompaniază drumețul și aici…
După aproape 1 oră de la începutul traseului am ajuns la micuța capelă construită în stâncă și dedicată Sfântului Duh…
… am deschis ușa, ne-am uitat la interior, i-am admirat simplitatea… pentru câteva clipe ne-am recules gândurile și am mulțumit celui de sus că este alături de noi în tot ceea ce facem…
Apoi am traversat poienița către o scară ce duce sus pe stâncă… la clopotniță…
… de unde am avut parte de priveliști minunate asupra satului Kastraki și împrejurimilor sale…
MINUNAT!
Se poate urca și mai sus, dar de acolo i-am lăsat pe cei fără frică de înălțimi… pentru noi a fost de ajuns…
După ce ne-am desfătat destul cu minunile dumnezeiești și ale mamei natură, am luat-o înapoi hotărâți să facem și drumeția circuit în jurul stâncii…
…. așa că, pe firida dintre stânci în jos până la despărțitură, apoi pe cărarea marcată MTR și care urmează linia stâncii pe care tocmai urcasem…
… cu vedere la mănăstirile Rousanou și Varlaam…
… cărarea fiind tot mai ușoară și de pământ o dată cu coborârea în altitudine…
… iar după alte 60 de minute am zărit grota închisorii călugărilor, așa că am părăsit traseul marcat MTR și am luat-o către acolo…
… o grotă imensă care iese cu siguranță în evidență chiar și văzută de pe șoseaua de acces dintre mănăstiri…
… am intrat în ea și ne-am lungit gâturile privind în sus, către schelele din lemn încă rămase memoriei timpurilor trecute…
După ce ne-am săturat de privit pe acolo, am revenit la traseul prin pădurea de stejari și am urmat traseul nostru în jurul stâncii Sfântului Duh…
… ca să ne ridicăm mereu privirile către peisajele meteorice… cu mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas…
… stânca Doupiani, pe care a fost o mănăstire de călugări cândva…
… pentru ca spre finalul drumeției noastre să trecem și pe sub peștera Sf. Gheorghe, la care urcă alpiniștii în fiecare an pe 23 aprilie…
Iar la finalul drumeției, aproape de peștera Sf. Gheorghe, am întâlnit o capelă… de la care am coborât chiar la pensiunea unde eram cazați… ca să vezi potrivire…
==============================
Ce să mai, a fost un traseu minunat, în care am văzut de aproape unele dintre cele mai interesante atracții ale Meteorei, ba chiar în care am avut șansa să urcăm pe una dintre stâncile importante de acolo. Normal, alpiniștii pot urca pe orice stâncă doresc dumnealor, noi ne-am mulțumit cu ce putem face noi.
Traseul nostru a avut o lungime de aproape 5 km, pe care i-am parcurs în aproape 2 ore și 45 de minute. Diferența de nivel a fost de aproximativ 270 de metri.
După cum se poate vedea și din datele înregistrate de ceasul Xiaomi Amazfit Stratos.
Hai la Plimbare :O) 