În periplul nostru pe meleguri buzoiene am trecut la ceas de amiază târzie și pe la Casa cu Trei Blazoane din Chiojdu. Nu știam dacă o vom găsi deschisă spre vizitare dar am avut noroc.
Așa că, bucuroși i-am trecut pragul…

Casa cu Trei Blazoane, construită la 1760 (după unele izvoare istorice), la 1823 după inscripția de deasupra ușii, era aproape ruinată prin anii 2000. După ce a trecut prin mâna mai multor proprietari a fost achiziționată de către Uniunea Arhitecților din România și restaurată pe fonduri europene.
Astfel, Casa cu Trei Blazoane a revenit la viață și a devenit unul dintre obiectivele turistice importante ale județului Buzău și ale României.

Cam așa arăta înainte de începerea lucrărilor de restaurare. Au fost păstrate elementele decorative, ștucaturile de pe zidurile exterioare dar și de la interior, câteva elemente de lemn ale pridvorului, ușile de la beci, chiar și o ușă de la interior, practic tot ce s-a putut recondiționa și refolosi.
Blazonul din mijloc se pare că ar fi al familiei Cantacuzinilor, chiar se spune că acest conac ar fi fost casa lor de vânătoare. Dar, cine a construit casa, cine a locuit-o de fapt, nu se știe cu exactitate.
Celelalate două blazoane au influențe florale… se pare că au doar rol decorativ…


Vizita noastră a început din beci, unde este amenajat un mic muzeu cu unelte de lucru ce puteau fi găsite prin gospodăriile țărănești din zonă, aș îndrăzni să spun chiar până de curând… sau poate că încă sunt zone din țară unde încă se mai folosesc…




…. apoi am urcat scara în pridvor, de unde pe vremuri se vedea toată valea, casa fiind așezată pe una dintre culmile mai înalte ale satului….
…. apoi la interior, unde au fost amenajate camerele cu mobilier vechi, cuverturi și preșuri tradiționale…

… cel mai tare ne-a plăcut salonul bizantin sau turcesc…. cu o șezătoare pe aproape toată lungimea celor cinci pereți…

Apoi am mers către clădirea anexă, dedicată în special conferințelor și evenimentelor, unde este amenajată o expoziție despre stilul tradițional al caselor de moșneni de pe tot teritoriul Munteniei.

Interesantă și harta cu obiectivele turistice ale localității Chiojdu, realizată de elevi.

După care am mai zăbovit puțin prin curtea Casei cu Trei Blazoane, admirând-o din aproape toate părțile.
Bună treabă au făcut, cine știe, poate iau și alții exemplu. Nu de alta dar se pot face proiecte pe fonduri europene pentru restaurarea unor astfel de posibile atracții turistice, ce acum zac în ruină în toate cotloanele țării ăsteia.
Nu au avut ei grijă de ele… cum ar fi ca noi, generațiile actuale, să îndreptăm greșelile altora? Oare s-o putea?