La plimbare prin Câmpulung Muscel. Pe urmele romanilor, ale cavalerilor teutoni, pe la prima Curte Domnească din Țara Românească. Și o bere artizanală excelentă! Pardon!

Sâmbăta aveam chef să ieșim puțin din casă, măcar pentru o zi. Eventual cu extindere de zăbovit încă o noapte cine știe pe unde, dacă era neapărată nevoie. Ne-am îndreptat atenția către meleagurile muscelene, în special către Câmpulung Muscel și câteva obiective turistice din jurul său.

Iar Muscelul, actualmente parte a județului Argeș, are multe comori turistice ascunse. Mă rog, ascunse e un fel de-a spune, pentru că ele sunt acolo, gata să fie descoperite de orice călător pasionat de frumos, de natură și peisaje superbe, precum și de atracții turistice cu rezonanțe istorice și religioase. De toate pentru toți, după cum spuneam și cu altă ocazie, obiective turistice pentru trup, suflet dar și pentru minte.

De exemplu, v-am prezentat impresii din Muzeul Satului Golești, de la Conacul Brătienilor, din drumeția către Cetățuia Negru Vodă sau plimbările pe la bisericile rupestre de la Nămăiești și Corbii de Piatră, de altfel toate obiective turistice muscelene.

Și toate acestea nu sunt deloc departe de București, de exemplu sâmbătă am plecat pe la orele 9.00 iar la 11.00 eram deja în Câmpulung. Parcați la primul obiectiv turistic din program – castrul romana Jidova.

Plimbare printre ruinele Castrului Roman Jidova

Nu se înghesuia multă lume printre ruinele bătrânului castru roman Jidova (Jidava), construit în anii 190-211, pe timpul împăraților Commodus și Septimius Severus.

Acum doar niște ruine, amintind vag și numai la nivel de plan de vremurile demult apuse, în care legionarii și mercenarii stăteau de veghe, munceau, se antrenau sau se luptau acolo.

De exemplu, ghidul ne-a spus că avea patru porți de intrare, pe toate laturile planului său dreptunghiular. Cea din care se mai zărește oarecum ceva la ora actuală este Poarta Praetoria, cea principală.

Ne-am plimbat vreme de câteva minute printre ruinele clădirilor castrului, am văzut unde era depozitul de cereale, casa comandantului și alte dependințe. Din câte am înțeles, acolo au staționat trupe de mercenari aduse din Siria. Castrul a fost distrus în urma unei invazii a carpilor, dacii liberi din Moldova, în anii 244-245.

Ghidul nostru ne-a invitat și în muzeul amenajat chiar acolo, unde am văzut piese din ceramică din acele vremuri, ustensile, vârfuri de săgeți, toate găsite în timpul cercetărilor arheologice. Am pus mâna pe săbii de romani și de daci, reconstituite 1:1, destul de grele, trebuia să ai ceva forță ca să le manevrezi mult timp în luptă. Și am văzut și o machetă a castrului roman, făcută la o scară mai mică, cu toate clădirile și dependințele în miniatură.

Mai multe informații despre castrul roman Jidava, aici.

Mănăstirea Negru Vodă, acum în proces de restaurare

După ce am vizitat castrul roman Jidava, am mers direct către Mănăstirea Negru Vodă, unul dintre cele mai importante obiective istorice ale țării noastre. Și pentru care mă dusesem special acolo, în Câmpulung.

De ce? Pentru că acolo a fost prima curte domnească a Țării Românești, ctitorie a lui Radu Negru Voievod în anul 1215. Rezidită de Basarab I și de către fiul său, Nicolae Alexandru, al cărui mormânt se află în interiorul bisericii. Acolo se afla primul palatul domnesc din Țara Românească, înaintea celui de la Curtea de Argeș.

A fost reconstruită în întregime, pe aceeaşi temelie, de către Matei Basarab în anul 1635. Tot pe vremea lui  este construit și Turnul clopotniței, înalt de 35 metri, cu rol principal de apărare.

Sincer să fiu, de-abia așteptam să ajungem acolo și să aflăm mult mai multe detalii interesante despre istoria acestei sfinte mănăstiri. De altfel unul dintre cele mai importante vestigii istorice de la noi.

De exemplu, am aflat că acolo a fost tipărită prima carte în limba română. Și, tot acolo, în anul 1669, boierul Radu Nasturel a înființat o scoală domnească, de altfel prima școală cu predare în română, în care învățau carte și copiii celor săraci.

Când colo, ce să vezi, totul era acoperit cu schele, mănăstirea și ansamblul muzeal și monastic fiind într-un amplu proces de restaurare. Ceea ce este bine, foarte bine, pentru că va arăta cu mult mai bine.

Chiar dacă am fost dezamăgit că nu pot face mai multe poze la exterior și pentru că nu prea aveam cum vizita toate dependințele, m-am consolat cu faptul că voi reveni când va fi gata renovată. Poate că atunci vor fi organizate și tururi ghidate, pentru ca turistul să afle cât mai multe detalii interesante despre această Sfântă Mănăstire.

În interiorul bisericii se putea intra, așa că nu am stat pe gânduri…

Frumos pictată, am văzut și mormântul lui Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Legendele spun că și mormântul lui Basarab I ar fi tot pe acolo, prin incinta mănăstirii, dar nu a fost găsit încă.

Și cam atât de la Mănăstirea Negru Vodă. Vom reveni acolo, de-abia așteptăm să se termine lucrările de renovare.

 

……………….

Am plecat apoi în centrul Câmpulungului și am parcat undeva aproape de Biblioteca Municipală, pe așa-numitul bulevard Pardon. Lângă o patiserie plină ochi de clienți, cu coadă la casă. Cum ne era puțin foame, am luat vreo două plăcinte și am plecat la pas în partea opusă a bulevardului, pentru a vedea cum stau lucrurile prin Câmpulung.

 

Pe lângă biblioteca municipală, apoi pe lângă Parcul Central iar la o intersecție am descoperit…

Mănăstirea catolică Bărăția, care amintește cumva de cavalerii teutoni

Bărăția, cum se cheamă și cea din București… Așa că m-am informat și am aflat că Bărățíe (din maghiara barát „frate”) este numele dat bisericilor și mănăstirilor catolice din orașele aflate la sud și est de Carpați. În Evul Mediu existau bărății în orașele Câmpulung-Muscel, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Bacău, Baia, Cotnari, Suceava iar Biserica Bărăția din București datează din secolul al XVII-lea.

Mda, puțini sunt cei care au idee că temuții cavaleri teutoni au staționat aici la Câmpulung, începând cu anul 1211, ca un avanpost pentru trecătoarea Rucăr-Bran. Așa că se spune că aceștia au întemeiat așezarea Câmpulung și au adus primii coloniști sași.

Biserica a fost construită în secolul XIII dar numai corul în stil gotic se mai păstrează din construcția inițială. Biserica, în forma ei actuală, datează din anul 1760. Iar turnul de apărare din anul 1730. Există și o casă parohială din secolul XVII.

Nu am putut intra la interior, ușa era închisă. Dar am înțeles că acolo se află mormântul ultimului comite sas de Câmpulung, decedat în anul 1300.

Nu am zăbovit prea mult timp la Bărăție, mai ales că eram singurii pe acolo.

Pentru o mâncare bună dar mai ales o bere excelentă, treceți pe la berăria Pardon!

În timp ce băteam la pas centrul orașului Câmpulung, atenția mi-a fost atrasă de panoul unui restaurant, pe care scria “Pardon Brewery! Pure Handcrafted Quality”!

Am ridicat o sprânceană, neîncrezător… “Bere artizanala, aici, în Câmpulung?” Nu am stat pe gânduri și am intrat. Era deschis, restaurantul gol, fără clienți. M-am îndreptat căte zona barului, unde am văzut că se strânsese personalul. Un domn drăguț m-a întâmpinat… “Cu ce vă putem ajuta?” Nu cred că deschiseseră…

“Domnule dragă, aici serviți bere făcută artizanal, de dv?” “Sau făcută de alții?”

Mi-a confirmat că, da, servesc o bere artizanală marca Pardon, făcută în Lerești, după rețete bavareze/austriece. Deja nu mai puteam de poftă… L-am întrebat dacă comercializează și la sticlă, pentru că eram la volan și nu puteam bea atunci, mai eram și răcit cobză, așa că vroiam să iau cu mine la București acel elixir.

Din păcate, nu avea la sticlă. Dar… dar putea să-mi ofere la butoiaș de 5 litri, numai că peste o oră, când sosea transportul cu bere proaspătă de la fabrică. La butoi? Și mai bine… :))

I-am confirmat fără reținere că într-o oră voi reveni. După ce am schimbat numerele de telefon.

Nu am revenit într-o oră, ci în două. Pentru că am mers la Mănăstirea Nămăiești și am urcat sus, la Cetățuia Negru Vodă. Domnul de acolo chiar m-a sunat și mi-a spus că a sosit berea…

La orele 17.00 eram înapoi la Berăria Pardon, cu scopul de la cumpăra berea dar și pentru a lua masa, pentru că eram deja lihniți.

Am luat loc la masă iar pentru început ni s-a oferit pentru degustare berea Pardon – Helles (blondă), Marzen (roșie) și Dunkel (neagră). Buneee, toate.

 

Am ales să bem câte una Helles, mică. Am mai spus? Bunăăăăă…. Este una dintre cele mai bune beri artizanale românești băute de mine până acum. Și le-am cam gustat pe toate…

Am comandat și niște ciorbițe, să ne încălzim un pic…

… și un hamburger. Foarte bună și mâncarea.

La final, a venit și butoiașul de helles comandat. Însă m-am răzgândit imediat – am mai luat unul și cu bere roșie. Bine că nu aveau și bere neagră la butoi, că plecam cu trei butoaie după mine… :))

….

Clar este că ne-am simțit minunat în Câmpulung, este un oraș cu o mulțime de obiective turistice, destule pentru un întreg weekend. Ba chiar și pentru o vacanță, dacă alegeți să faceți trasee pe munții din jur.

Am văzut câteva restaurante și cofetării care arătau chiar ok, sunt destule oferte de cazare, pentru toate buzunarele, iar berea Pardon este chiar excelentă! Revenim cât se poate de curând!