De vreo câțiva ani avem în plan să mergem pe traseul Cozluk din Munții Măcinului, în special în perioada când înfloresc bujorii. Până acum nu prea am avut când, dar iată că anul ăsta s-au aliniat planetele și am reușit să dăm o fugă de o zi până acolo… la vânătoare de bujori într-un traseu destul de ușor și care poate fi parcurs fără probleme și de către o familie cu copii.
Așa cum ne place, trezit dis-de-dimineață și după un drum de aproape 3 ore și 30 de minute din București am ajuns la punctul de plecare pe traseul Cozluk, unde am „parcat” mașina sub un stejar imens, sub care mai încap alte câteva…
…”parcat” e un fel de-a spune, că nu este nimic amenajat… mai corect pot spune că am lăsat mașina pe marginea drumului, în câmp….
Traseul este marcat cu punct roșu de la centrul turistic din Greci, dar vreo 4km dus-întors se fac prin câmp, în plin soare, așa că vă recomand să mergeți, dacă se poate, cu mașina până la intrarea în pădure.
Practic, puteți merge cu mașina până la punctul de pornire către traseul Dealul cu Drum iar de acolo pe jos încă 2km, spre Pietrele Mariei, apoi stânga pe lângă liziera pădurii pentru ca apoi să observați de departe stejarul…
Sau cu mașina până acolo, pe un drum tot pe câmp, treceți pe lângă Copacul lui Bezergheanu și tot așa până la stejarul lângă care parchează majoritatea…
… o mașină cu o gardă la sol mai serioasă aș recomanda… deși cu atenție se poate ajunge și cu una mai mititică…
După ce am degustat ceva ca să prindem puteri (salamul de biscuiți de casă a făcut furori), am luat-o către barieră, de unde se intră în pădure… încă o dată, traseu „punct roșu”…
… și am luat-o agale pe o pantă aproape inexistentă…
… cu ochii după floricele și tot felul de gângănii… plus câini ai altor turiști din rase periculoase lăsați liberi să zburde, câinii, nu turiștii… mă rog, nu am pățit nimic…
… iar după vreo 10-15 minute de mers am văzut vechiul canton Cozluk, cărarea ducând prin stanga sa… dar atenție, să nu faceți ca noi…
… când veți ajunge în dreptul cantonului, cărarea se va despărți în două – una mai vizibilă în stânga, o alta spre dreapta, care trece pe lângă canton…
Cea din stânga nu e cea corectă… noi am luat-o pe acolo fără să fim atenți și după vreo 10 minute de mers ne-am dat seama că nu mai vedem niciun marcaj. Așa că ne-am întors…
… și am luat-o pe lângă canton…
… după care ne-am continuat drumul pe cărare prin pădure, pe o pantă tot mai ascendentă, dar nu foarte abruptă, până am ajuns pe coama muntelui…
… nicio urmă de bujori până acolo, mă gândeam deja că nu vom vedea niciunul, că nu a fost timpul lor atunci, că vom încerca altă dată, în alt an…
Până când ne-am întâlnit cu alți doi turiști ce se întorceau de sus și care ne-au confirmat că bujorii au înflorit! Ura… deja am urcat cu alt moral… parcă prinsesem altă energie…
… pe culme cărarea s-a lărgit… soarele s-a întețit…
… și acolo au început să apară pâlcuri pâlcuri de bujori prin poienițele de pe lângă cărare… pe lângă drum… garduri nu am văzut… 😀
… ce frumusețe, ce încântare, minunate locuri, binecuvântate…
… un vis împlinit.
Și am observat că bujorii din Măcin au mai puține petale față de cei de la noi din Muntenia, din grădina mamei de la țară sau din rezervația de la Comana… așa ziși și „bujori bătuți”…
Pesemne că dacă o apucam prin desișul pădurii vedeam și alte pâlcuri de bujori, mai numeroase, mai spectaculoase. Dar noi ne-am ținut de traseu…
De acolo de sus, printre ramuri de copaci am văzut Pietrele Mariei…
Pe culmea dealului, sau a muntelui, nici nu știu cum să-i zic, cărarea nu este deloc abruptă, continuă prin pădurea deasă, marcajul fiind în continuare vizibil.
Iar după ce am trecut de poienițele cu bujori, pe lângă cărare au apărat plante înalte cu flori mici și albe, gen coada șoricelului, numai că sunt sigur că le cheamă altfel…
Apoi un ochi de apă ne-a ieșit în cale prin pădure…
… iar traseul a continuat în pantă descendentă…
… pentru ca după numai 2 ore și 50 de minute…. să ieșim din pădure, în plin câmp, în bătaia soarelui de mai…
Iar de acolo marcajul nu mai este vizibil dar pentru a ne întoarce la mașină am urmat drumul de pământ ce șerpuiește pe lângă liziera pădurii…
… cu ochii la frumoasele peisaje dobrogene ce ni se deschideau în fața ochilor. Frumoase locuri, frumoasă țară.
Pilonii principali ai podului peste Dunăre de la Brăila se vedeau de acolo… cine știe când va fi gata…
Dar și când va fi gata, va fi tot cu taxă, ca la Fetești sau ca la Hârșova? Noi să fim sănătoși… și vom afla.
Gospodari oameni, toate pământurile lucrate, arate, cultivate… curățenie exemplară, fără gunoaie aruncate pe marginea drumul, nici chiar pe lângă sat… ne-am simțit într-adevăr foarte bine, chiar și la o plimbare pe câmp…
Dobrogea este cu adevărat minunată.
Practic, după aproape 3 ore și 40 de minute ajungeam înapoi la stejar…
Faptic Traseu Cozluk
- Tip traseu – Circuit
- Marcaj – Punct Roșu
- Distanță – Aproximativ 11Km
- Durată – 3 ore și 45 de minute
- Diferență de nivel +/- 340m
- Dificultate – Ușor din punct de vedere fizic și nu este periculos, cărare prin pădure
- Recomand să aveți apă destulă cu voi, mai ales într-o perioadă călduroasă pentru că nu am văzut izvoare pe traseu
- Traseul poate fi parcurs și cu încălțăminte mai lejeră, gen adidași, nu chiar în sandale sau papuci
- Normal, fiind totuși o zonă de munte, să nu lipsească din rucsaci pelerine pentru ploaie
- Spray contra căpușelor de aplicat pe încălțăminte și la baza pantalonilor. Pentru copii o loțiune de piele ar fi mai eficientă.
Datele colectate cu ceasul Xiaomi Amazfit Stratos
Datele colectate cu ceasul Garmin Vivoactive 4S al doamnei mele, mai jos.
======================================
Traseul Cozluk merită făcut la pas în perioada în care înfloresc bujorii, pe care vă recomand să nu-i rupeți, să-i lăsați acolo în rezervația lor naturală. Chiar am impresia că este interzis să rupeți bujorii.
Perioada propice ar fi între 5 mai și 20 mai… totul depinde de condițiile climaterice.
Este un trase ușor, o drumeție de plăcere ce poate fi făcută și de către o familie cu copii. Iar un picnic prin poienițele de acolo poate fi de poveste…
Iar alături de prieteni, cu povești și povestiri, este un traseu cu adevărat minunat…
Hai la Plimbare :O) 