A venit vacanța de vară, așa că am profitat de ocazie pentru a merge câteva zile în Munții Rila din Bulgaria, pentru a lua la pas câteva dintre frumoasele trasee de munte de acolo. Aveam de gând să urcăm pe Musala la 2925m și să parcurgem traseul celor 7 Lacuri, măcar atât. Și să descoperim alte locuri interesante și frumoase din zonă, de altfel cum s-a și întâmplat pe parcursul celor 5 zile petrecute acolo.
Tabăra de bază am stabilit-o în stațiunea de munte Borovets, un fel de Poiana Brașovului de-a lor, mai exact la Hotelul Samokov, aflat chiar lângă stația de gondolă care merge către Yastrebetz, primul punct din traseul către Vârful Musala 2925m.
Am ajuns sâmbătă în Borovets, ne-am cazat și am pierdut timpul prin stațiune, pe la Tsarska Bistritsa, apoi la o saună și piscină prin hotel. Am mers și pe la stația de gondolă pentru a vedea programul acesteia pentru următoarele zile. Duminică era funcțională, urmând ca luni și marți să fie oprită. Așa că, ne-am hotărât repede – mergem în următoarea zi, duminică. Deși aplicația de vreme ne sugera că va ploua după ora două. Dar am avut noroc, nu a plouat deloc.
Preț – 15 Leva de adult dus-întors.
Așa că, duminică de dimineață, după ce am servit un mic dejun copios la Hotelul Samokov, ne-am îndreptat către stația de gondolă, am plătit biletele de acces și în 25 de minute eram deja sus, la Yastrebetz (2369m).
Unde ne-au izbit din prima frumoasele peisaje care se vedeau în depărtare, cu un cer presărat cu noi și munți încă acoperiți cu zăpadă, pe anumite porțiuni.
Nu am văzut deloc indicatoare către Vârful Musala, poate din cauză că am fost prea orbi. Dar am luat-o pe traseul pe care mergeau cei mai mulți turiști.
Ba chiar l-am întrebat pe un turist bulgar întâlnit pe cărare…
„Excuse Me… This is the path to Musala?”
Bulgarul – „No, This Is the path to Malyovitsa…”
Consternare pe fața mea… Iar bulgarul, zâmbind…
„I’m just kidding… This is the path to Musala…” Glumeț băiatul..
Traseul către cabana Musala este mai degrabă lung și plictisitor, deloc greu, pe un drum de macadam pe care poate merge și o mașină.
Am fi făcut 45 de minute de la Yastrebetz până la Cabana Musala. Dacă nu ne apăreau primele lacuri în cale, în care se reflecta superb Vârful Musala, unde ne propusesem să ajungem.
Așa că, pauză de pozeee…
Acolo sus trebuia să ajungem… Deja mă așteptam să nu fie o ascensiune chiar ușoară…
Așa că, după 55 de minute am ajuns la Cabana Musala, unde am băut puțină apă pentru hidratare și ne-am dat pe zonele expuse cu loțiune anti-solară. Nu de alta, dar soarele bătea destul de tare și nu vroiam să facem vreo insolație.
A urmat partea a doua a traseului, de la Cabana Musala către Refugiul Everest, care ni s-a părut și cea mai grea. A fost zona în care soția mea a vrut să renunțe, dar am stat să o aștept, să o îmbărbătez… Puștiul nostru și prietenii noștri ne-au luat-o cu mult înainte, așteptându-ne cam 15 minute la Refugiu.
Prima parte a rupt sufletul din noi, fiind destul de abruptă, dar am dovedit-o cam în 20 de minute, cu multe pauze de respiro. Și de poze.
Apoi am ajuns într-o zonă mai domoală, cu pasaje de zăpadă și cu mici iezere, în care am mers mai relaxați.
A urmat ce-a de treia parte a traseului, într-o urcare nu foarte lină, pe o cărare care șerpuia printre stânci, bolovani și jnepeni. Și din care nu au lipsit alte pasaje, mai lungi, cu zăpadă.
Teoretic, de la Cabana Musala și până la Refugiul Everest (sau Ledeno Ezero, Lacul de Gheață, 2720m) se face cam o oră. Gașca formată din puștiulică și bubulinii (prietenii noștri dragi) era deja acolo. Noi, mai puturoși, am ajuns cu 15 minute mai târziu. Practic, după putirința fiecăruia…
Ei au plecat către Vârful Musala, noi am mai rămas să ne odihnim. Eu să mănânc un sandwich, soția cu primul gând să rămână. să nu mai urce până sus. După 10 minute am dat să plec. I-am zis că o las acolo, să mă aștepte, dar mi-a zis că vine și ea. Se calmase, se mai odihnise, privea cu alți ochi ascensiunea finală către vârf.
Și am plecat în etapa finală a traseului, de la Refugiul Everest către Vârful Musala 2925m. Pe o cărare tot mai abruptă, printre alte stânci și alți bolovani, cu porțiuni de zăpadă care traversau pante accentuate și pe care trebuia să fii permanent atent unde pui piciorul, că altfel o luai frumos-târâș-grăbiș la vale câteva zeci de metri, poate chiar sute. Doamne Ferește!
La un moment dat, a mea soție se uită în sus și îl vede pe fisu’ agățat de lanțuri, printre stânci, pe traseul de iarnă către vârf… Știam că îi pocnește inima de frică pentru el, eu fiind chiar mândru de cum se comportă băiatul meu pe munte. Și mi-a zis… „M-aș bucura de peisaje dar mi-e atât de frică…”
De sus aveam sub privire permanent lacul de gheață de lângă Refugiul Everest…
Traseul către Vârful Musala se desparte în două variante
- cel de iarnă, pe creasta muntelui, pe deasupra bolovanilor, pe care te poți ține de lanțuri întinse
- cel de vară, pe o cărare cumva pe o pantă mai domoală, în zig-zag pe o pantă de nivel, însă nu cu mult mai facilă.
Noi, ăștia mai puțin experimentați am luat-o pe traseul de vară.
Și am urcat, calm, ușor, cu multe pauze de pozat. Lacul de gheață arăta chiar spectaculos de acolo de sus…
Iar peisajele se dovedeau tot mai spectaculoase cu cât urcam mai sus, și mai sus. Lacuri, culmi impozante, vârfuri ascuțite… Cerul presărat cu nori… Clar, am avut parte de o vreme excelentă…
Iar aproape de finalul traseului am văzut către dreapta celelalte vârfuri din Masivul Rila. Priveam către Malyovitsa dar și către zona în care se afla traseul celor 7 lacuri, în care aveam de gând să ajungem zilele următoare..
Și, mai repede decât ne așteptam, am ajuns sus pe Vârful Musala. Practic, de la Refugiul Everest și până în vârf am făcut numai 45 de minute.
Iar de la plecarea din Yastrebets trecuseră 4 ore, cu pauzele de poze și de odihnă.
Am stat acolo sus, pe vârf cam 30 de minute, am admirat peisajele din jur, am băut chiar și un ceai cald (1 Leva).
Apoi am luat-o ușor înapoi, privind tot timpul la peisajele superbe care ni se arătau în fața ochilor… Dar și pe unde puneam picioarele…
Coborârea de pe vârf până la Refugiul Everest mi s-a părut mai dificilă decât urcarea, în special pe porțiunile cu zăpadă. Se aluneca foarte ușor acolo, așa că toată lumea pășea cu mare atenție.
După ce am trecut de cabana Musala, ne-am mai uitat încă o dată înapoi pentru a ne lua la revedere de la spectaculoasele peisaje ale Munților Rila…
Și a urmat plictisitorul drum către Yastrebetz, sub un soare puternic. Avusesem noroc de o vreme superbă, fără ploaie.
Sus, băieții plecau vijelios într-o tură downhill…
Faptic traseu către Vârful Musala
- Plecare gondolă din Borovets până la Yastrebetz, 25 de minute, 15 leva de persoană dus-întors
- Yastrebetz – Cabana Musala, traseu ușor, 1 oră
- Cabana Musala – Refugiul Everest, sau Ledeno Ezero (2.720m), traseu mai dificil, 1 oră și 15 minute
- Refugiul Everest – Vârful Musala 2925m – 45 de minute, traseu dificil
- Marcajul nu este într-o stare foarte bună, mai dificil de urmărit. Dar pentru că sunt foarte mulți turiști pe traseu nu va fi greu cu orientarea
- Total urcare, cu tot cu pauze, 4 ore
- Total coborâre, cu pauze, 3 ore
- Total cu traseu gondolă, 8 ore
- Diferență de nivel 556m
- Fără gondolă, traseul ar dura aprox. 14 ore din câte am aflat
- Atenție, gondola nu funcționează în zilele de luni și marți
Mai jos câteva imagini panoramice realizate pe parcursul traseului.
Seara, destul de obosiți am ajuns la hotel. Am luat repede aspirine pentru relaxarea mușchilor, apoi am mers la piscină și la saune.
Chiar și așa, frânți de oboseală, eram tare încântați de experiența noastră din traseul către Musala. Am făcut mișcare și, în același timp, ne-am delectat practic cu peisaje spectaculoase, pe care orice pasionat de munte le-ar îndrăgi de la prima vedere.
Hai la Plimbare :O) 