Pentru că plaja noastră din Mytikas este sub faleză și ajunge soarele mai după orele 11.30, în fiecare dimineață a vacanței noastre ne-am făcut obiceiul să mergem să vizităm ceva nou, ce nu am mai văzut în regiunea Preveza din Grecia.
Iar într-una dintre diminețe ne-am hotărât să mergem către satul Koronisia, aflat în mijlocul apelor golfului Amvrakikos. Cam 60 de minute dus, încă pe atât întors, din Mytikas.
Drumul a fost cu adevărat spectaculos pe ultimii săi kilometri.
În primul rând pentru că, odată ajunși în golful Amvrakikos, pe stânga șoselei am văzut păsări flamingo ce căutau liniștite de mâncare în apele de pe canale. Era să zic că pășteau…
Normal că m-am oprit pentru a le face câteva poze…
… ce încântat am fost, prima dată când văd păsările flamingo în libertate, nu într-o grădină zoologică.
Surprizele nu s-au oprit aici, deși doar vederea acestor frumoase păsări mi-au făcut ziua mai bună. Practic, în ultimii săi kilometri către sat, șoseaua cu două benzi șerpuiește printre ape.
… este chiar spectaculos să conduci pe ea. Clar, Grecia mai are multe surprize de dezvăluit, cel puțin pentru noi.
Imediat după intrarea în sătuc, se află micuțul său port pescăresc, în fața căruia am parcat.
Pentru ca imediat să văd alt păsăret pe mal…
… egrete, cormorani… și cine știe câte or mai fi pe acolo.
După ce m-am săturat de privit, am luat-o la pas către micuțul port. Am trecut pe lângă un domn prezentabil care cumpăra niște pește și creveți proaspăt pescuiți de la un pescar.
I-am dat un „Hello”, el ne-a răspuns și ne-a întrebat de unde suntem „Where are you from”?… I-am răspuns, Romania… La care, următoarele sale cuvinte chiar ne-au surprins – „Bine ați venit”!
Cred că se citea uimirea pe fața noastră… Am stat apoi la taclale vreme de cel puțin 30 de minute. El, peste 50 de ani, grec născut în Arta, la câțiva zeci de kilometri distanță de Koronisia, vorbește perfect românește, a făcut facultatea la Cluj în anii ’80, acum are afaceri acolo dar și aici, în Koronisia, unde a început să crească o mică comunitate românească. În sensul că a convins câțiva prieteni să cumpere teren și să-și facă case acolo. Ba chiar am înțeles că în curând ar urma să deschidă o unitate de cazare și un restaurant cu specific local.
Tot de la dânsul am mai aflat că Amvrakikos este recunoscut pentru creveții săi de calitate, că în apele golfului sălășluiesc nu mai puțin de 170 de delfini domestici care pot fi văzuți în croaziere dar și multe țestoase caretta-carreta. Două dintre ele, mascul și femelă, sălășluind chiar în port, pentru că le dau pescarii de mâncare.
Ne-am uitat după cele două țestoase cât am bătut la pas micuțul port, nu le-am văzut. Nici delfini nu am zărit, pentru asta trebuie luată o croazieră din Preveza, din port.
Dar ne-am simțit chiar foarte bine în cele câteva zeci de minute petrecute în Koronisia.
La anul îl voi suna pe acel domn, să văd dacă s-a ținut de cuvânt și dacă a dat drumul la cazare.
Nu de alta, dar e atâta liniște în sătucul ăla din mijlocul apelor… Are chiar și o plajă mică, taverne, tot ce trebuie pentru un sejur relaxat. Aș sta toată ziua uitându-mă după păsăret, mă rog, aș face „bird-watching”…
Hai la Plimbare :O) 