Munchen, capitala Bavariei, poate fi o destinație perfectă de city break sau poate fi vizitat măcar pentru o zi dintr-o vacanță bavareză, pentru că are destule de oferit, atât la capitolul arhitectură, istorie, restaurante, BERE, multă bere, muzee, shopping, din nou bere și multe altele. O mulțime de atracții turistice, pentru toate gusturile și poftele.
Noi am fost în Munchen de multe ori, de fiecare dată în timpul vacanțelor petrecute în proximitatea Alpilor, când aveam tabăra de bază prin Garmisch sau prin Mittenwald, orășelele noastre bavareze preferate.
De data asta am fost la Munchen cu ocazia unui eveniment de tehnologie și am avut ocazia pentru o zi să vizitez centrul orașului, pentru o tură sănătoasă de fotografie. Turul l-am făcut cu ajutorul unui ghid care ne-a povestit câte ceva despre istoria locurilor vizitate.
Dimineața, la prima oră, încă ploua, așa că ziua nu se anunța sub auspicii favorabile. Dar, după ce am luat micul dejun la hotelul la care am fost cazați, soarele și-a făcut timid apariția și a stat pe cer până după prânz. Destul pentru ca turul nostru să fie unul chiar reușit.
Cam așa se vedea panorama de la etajul 23 al hotelului…
Spectaculos, nu? De-abia așteptam să ajung acolo, în centrul istoric al Munchenului.
Știați care este originea numelui orașului Munchen? Munich? De la călugăr – Mönch, în germană. Orașul Călugărilor pe românește. Pentru că acesta a fost înființat de monahi în timpurile evului mediu, când aici era o puternică comunitate religioasă catolică.
Normal, turul a început din Marienplatz, unde poate fi admirată primăria. Ai putea crede că a fost construită în timpuri medievale dar o să te înșeli. Construcția sa a durat 30 de ani și a fost terminată în 1908. Stil neogotic totuși, cu mai toți ducii și regii care au condus Bavaria sculptați pe fațada sa. Se pare că a fost singura clădire din zonă care a rămas în picioare după al doilea război mondial.
Se adună lumea ca la urs când se schimbă ora, ca să se uite la dansul figurinelor ceasului, care se mișcă minute bune spre deliciul publicului. Din câte am înțeles, este reprezentată nunta nu știu cărui duce, precum și lupta dintre doi cavaleri.
La subsol există un restaurant destul de mare, Rastkeller, unde poți mânca un meniu bavarez, împreună cu o bere bună. Ceea ce am și făcut după ce turul s-a terminat și ploaia ne-a gonit după stradă.
Dar nu înainte să vizităm biserica Sf. Petru…
Impresionantă, cu origini de prin anii 1100, gotic la început, apoi baroc, reconstruită fiind de mai multe ori în urma războaielor, cum ar fi cel de 30 de ani. Ultimele restaurări s-au terminat în anul 2000, în urma daunelor provocate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Am admirat fresca de pe tavan, pictată pe la 1750 și ceva, restaurată în 2000, am trecut în liniște pe lângă monumentele funerare ale familiilor de vază ale orașului, privindu-le cu atenție.
Este cea mai veche biserică din Munchen, în jurul acestei formându-se orașul, încă din acele timpuri. Se poate urca și în turnul său, pentru o privire de ansamblu a centrului istoric. Doar 300 de trepte până sus.
Coloana Sf Maria, ce tronează în centrul pieții Marienplatz, a fost ridicată în 1638, după războiul de 30 de ani. A fost ridicată la comanda ducelui Maximilian I pentru a sărbători sfârșitul ocupației suedeze.
Catedrala din Munchen, Frauenkirche, Biserica Sf. Maria, cu cele două turnuri ale sale, ce au o înălțime de aproape 99 de metri, este la fel de impozantă. Se văd de oriunde, mai ales că primăria a interzis construcția unor clădiri mai înalte în centrul orașului.
A fost sfințită în anul 1494 iar cupolele sale în stil bizantin au fost adăugate 30 de ani mai târziu. Ar avea o capacitate de până la 20.000 de oameni…
Am admirat vitraliile, imense, m-am plimbat de jur-împrejur, ba chiar am coborât sub altar, unde sunt niște morminte.
Nu am călcat pe Teufelstritt sau Pasul Diavolului, aflată chiar la intrare, o urmă neagră de picior întipărită în gresia pardoselei și despre care circulă mai multe legende. Una dintre ele ar fi că diavolul, văzând că aici se mai construiește încă o biserică, a fost atât de furios încât a lovit puternic cu piciorul în podea lăsându-și amprenta întunecată.
Tot acolo am văzut și monumentul funerar al lui Ludovic al IV-lea al Bavariei.
De la catedrală am mers și în piața stradală, de lângă Marienplatz, unde tot felul de bunătăți mi-au ațâțat poftele – brânzeturi, fructe, legume, dulciuri, smoothie-uri, cârnațuri, covrigi, patiserie dar am preferat să degust un lager bun la terasa restaurantului Steirer.
Oricum, dacă ai poftă de bere, în Munchen vei putea bea pe săturate, pentru că sunt o mulțime de berării, de la celebra Hofbrauhaus, până la Augustiner, Hacker Pschorr, Paulaner, Lowenbrau, Ayinger, Franziskaner și multe altele. O bere costă cam 5 euro, cu mult peste ce-mi aminteam eu din vacanțele noastre anterioare, când costa maxim 3.5 Euro. Nah, s-au scumpit toate.
Aș mai fi avut poftă de hălăduit prin Munchen dar a trebuie să o luăm din loc spre aeroport pentru a ne întoarce în țară.
Am mai lăsat câteva obiective pe care doream să le văd, pentru o dată ulterioară, cum ar fi cele două palate – Palatul Regal și Palatul Nymphenburg.
*Pozele sunt făcute cu telefonul, mai exact cu noul Huawei P60 Pro la a cărui lansare am participat în Munchen. (că tot vă spuneam că am participat la un eveniment de tehnologie)
Hai la Plimbare :O) 