Prima dată când am mâncat pastramă de Pleșcoi ca la mama ei, s-a întâmplat acum mulți dar mulți ani la restaurantul Bolta Rece din Iași, acolo unde stăteau la taifas și la o ulcică de vin Ion Creangă și cu Mihai Eminescu, din câte am aflat de la chelneri. Prima oară când am mâncat pastramă prăjită, nu friptă cum eram obișnuit, bineînțeles și cu mămăliguță. Care mi s-a părut extraordinară! Delicatesă, nu alta…
Așa că, normal să caut sursa acesteia, pe care am găsit-o la carmangeriile din comuna Berca, jud Buzău, când ne-am tot preumblat pe acele meleaguri. Cred că v-am mai spus de Gabioti și de Nea Ticu, de unde procur destul de frecvent vestiții cârnați de Pleșcoi, proaspeți sau afumați, dar și pastrama semi-afumată de Pleșcoi, care poate fi degustată atât prăjită, cât și friptă, ba chiar i-am auzit pe unii care o preferă așa, doar afumată.
Cum se apropie sărbătorile de iarnă, mi s-a făcut așa o poftă de pastramă de Pleșcoi, încât sâmbătă, pe ploaia aia deasă, m-am urcat în mașină și am purces către Berca, unde după două ore deja umpleam lada frigorifică cu cârnați și pastramă de Pleșcoi. Că doar nu mă duceam doar pentru două kilograme, am luat să avem toată iarna.
Cum ni se făcuse deja foame, poate și poftă, ne-am oprit și la recent deschisul restaurant Dor de Pleșcoi, care aparține de carmangeria Nea Ticu din câte am înțeles.
Frumoasă locație, aerisită, modernă, chiar plăcută atmosfera de acolo, amenajată de sărbători. Meniul destul de variat, în general cu mâncăruri tradiționale românești.
Nu am stat prea mult pe gânduri și am comandat o ciorbă de burtă, o pastramă de Pleșcoi cu mămăliguță dar și niște cârnați, tot de Pleșcoi, că doar de aia am mers acolo în Sătuc, Berca, nu să mâncăm pizza.
Am început cu o limonadă cu mango, cu sirop de mango turnat fără reținere, chiar foarte bună limonada.
Nu am stat mult și a sosit ciorbița, nu cea mai bună ciorbă de burtă mâncată de mine dar chiar ok, caldă, gustoasă, mi-am făcut pofta. Normal, a venit însoțită de smântână și de ardei iute.
După care au sosit cârnații și pastrama de Pleșcoi, cu mămăliguță și murături asortate, cartofi la cârnați. Cârnații de Pleșcoi, ușor picanți, delicioși. Dar pastrama, din pulpă de oaie cred, friptă nu prăjită, fragedă, gustoasă, sărată atât cât trebuie, cred că aș mai fi mâncat încă trei porții și nu m-aș mai fi săturat.
Foarte bine am mâncat, pe gustul nostru și la prețuri rezonabile din punctul meu de vedere. Ghici ce am gătit a doua zi acasă? Tot pastramă de Pleșcoi din pulpă de oaie, tot de la Nea Ticu, tot delicioasă.
În orice caz, când trecem pe acolo, tot la Dor de Pleșcoi ne oprim.
Sper că v-am făcut poftă! 😀
hailaplimbare.ro 