Ara Güler, supranumit și Ochiul Istanbulului, este considerat cel mai important fotograf documentar al Turciei moderne și una dintre figurile legendare ale fotojurnalismului mondial.
Fost fotojurnalist turc de origine armeană, născut la Istanbul, este cunoscut pentru fotografiile sale documentare și pentru modul în care a surprins viața orașului în alb și negru pe parcursul anilor 1950–1970, de aceea este supranumit Ochiul Istanbulului.
Fotografii de colecție cu docuri, bărci și vapoare, străzi înguste, pescari, tramvaie, oameni simpli, cu atmosfera melancolică a Istanbulului, atât de evocată și în cartea Istanbul a lui Orhan Pamuk. Carte ilustrată cu multe dintre imaginile fotografiate de Ara Guller.
Dar, Ara Guler are și o importantă carieră internațională. A fost corespondent pentru Paris Match, Time-Life, Stern, la invitația lui Henri Cartier-Bresson și a lui Marc Riboud s-a alăturat agenției Magnum Photos, a fotografiat în China, India, Iran, Kenya, Kazahstan, Orientul Mijlociu, Noua Guinee, Borneo, a realizat portretele unor mari personalități, cum ar fi Winston Churchill, Indira Gandhi, Maria Callas, Picasso, Alfred Hitchcock sau Salvador Dalí, a fost numit Master of Leica în 1962, a avut expoziții importante la MOMA NewYork și în alte țări, câte și mai câte realizări de excepție.
Un monstru sacru al fotografiei turcești, dar și mondiale.
Știam de muzeu încă de la precedenta mea descălecare la Istanbul, dar atunci am avut timp să-i calc doar cafeneaua, în care sunt expuse o parte din lucrările sale cu suflet de Istanbul, sau erau, pentru că de această dată am găsit-o închisă. Sper că pe motiv de Bairam, nu din alte cauze. Bănuiesc că în timpul vieții sale se întâlnea acolo cu artiști și fotografi, cel puțin așa vreau să cred.
Atunci am avut timp totuși să văd impresionanta colecție de imagini a lui Steve McCurry.
De această dată, am zis că este musai să vizitez muzeul, unde speram să-i admir câteva dintre creeațiile sale vizuale despre Istanbul, în alb-negru sau color. De la dealul Pierre Lotti, după ce am băut o dublă cafea turcească și am admirat panoramele Istanbulului din jurul Cornului de Aur, am luat autobuzul 55 până în cartierul Bomonti, pentru ca până la muzeu să mai mergem pe jos vreme de vreo 15 minute.
Muzeul este integrat într-un spațiu multifuncțional, modern, în vecinătatea impresionantului hotel Hilton Bomonti cu n-șpe etaje. În curtea interioară a acestuia se intră după controlul de securitate, iar acolo găsești chiar și o cafenea sau un restaurant, bănuiesc că și alte ateliere sau studio-uri.
Deși mă așteptam să admir lucrări vizuale în care Ara a captat atât de reușit atmosfera și viața Istanbulului de altădată, în acest moment sunt expuse fotografiile realizate de artist pe parcursul festivalurilor de la Cannes, pe care le-a documentat timp de 10 ani, între anii 1957 și 1967.
Muzeul se află undeva la subsol, foarte bine amenajat iar intrarea este liberă. Sau era liberă din cauze de Bairam? Nu pot a vă spune cu exactitate.
La Cannes a surprins imagini memorabile cu starurile acelor vremuri, cum ar fi Brigitte Bardot, Sophia Loren, Prințesa Grace Kelly de Monaco, Federico Fellini, Orson Welles, Jean Cocteau, Michelangelo Antonioni, Kim Novak, Jerry Lewis sau François Truffaut, dar și cu mulți alții.
Am cântărit cu privirea fiecare imagine, fiecare celebritate imortalizată de către fotograf, fără grabă, ba chiar am mai trecut încă o dată printre ele, cumva m-au transpus înapoi în timp, într-o perioadă pe care nu am cunoscut-o, nu am trăit-o.
Instantanee. fotografii care evocă atât strălucirea și atmosfera festivalului de pe riviera franceză, dar care suprind și momente din culise, intime, petreceri private, întâlniri restrânse între vedetele acelor timpuri. Normal, am privit cu atenție și la sculele fotografice ale maestrului.
Frumos, plăcut, au fost câteva clipe de respiro și de regăsire într-un oraș atât de haotic și de aglomerat, cum numai pe timp de Bairam ai să întâlnești.
hailaplimbare.ro 