Marți, 25 august 2026, ne-am propus un traseu către Vf. Bezbog din Munții Pirin ai Bulgariei. Tradus în română înseamnă Fără Dumnezeu, un nume destul de înfricoșător pentru unul dintre cele mai accesibile vârfuri din acești munți. Accesibil nu înseamnă și foarte ușor, din câte aveam să constatăm ulterior la fața locului.
Două legende ar fi la originea numelui acestui vârf.
Prima ar fi legată de Perun, zeul tunetului și de la care s-ar trage numele acestui lanț muntos, Pirin (după unii). Acesta avea o fiică frumoasă care locuia în apropierea lacurilor din zonă și care a fost răpită de Bes, furie sau demon în limba slavă. Fratele fetei, Dzhengal (un alt vârf din Pirin), l-a urmărit pe Bes, l-a învins chiar pe acest vârf și l-a îngropat de viu sub o grămadă uriașă de pietre. Frumoasă legendă, grămada de pietre este încă prezentă. Locul unde a fost ucis Bes, mormântul lui Bes.
A doua legendă se referă la otomanii care au masacrat fără milă un grup de fete venite să spele rufele într-unul dintre lacuri. Cei care au găsit trupurile acestora au numit locul Bezbog („Fără Dumnezeu”), pentru că un asemenea masacru s-a petrecut doar pentru că Dumnezeu a părăsit acest loc sau pentru că atacatorii au acționat fără nicio credință sau milă divină.
Mai cu picioarele pe pământ, geografii sugerează că numele reflectă de fapt relieful sălbatic al zonei, mai ales din timpul iernilor aspre când riscul de avalanșe este extrem, acestea distrugând cabane din zonă. Astfel, localnicii au descris acest munte ca un loc „părăsit de Dumnezeu” și unde natura se dezlănțuie fără îndurare.
Acestea fiind spuse, ne-am pregătit să vedem și noi cum este pe acest vârf bântuit de legende. Luat micul dejun la hotel, plecați cu mașina către stația telescaunului de lângă cabana Gotse Delchev (1412m), aflată lângă orașul Dobrinishte.
Plătit biletele la telescaun, 46 de Euro două persoane dus-întors, cu puțină spaimă cauzată de legănatul excesiv pe anumite porțiuni ale instalației inaugurate în 1989, ajungeam după vreo 30 de minute sus la cabana Bezbog, așezată pe malul lacului cu același nume la o altitudine de 2239 de metri. Adică destul de sus.
Practic, până pe Bezbog la 2645 de metri mai trebuiau parcurși doar 400 de metri diferență de nivel. O joacă la nivelul nostru de pregătire. Teoretic. Pentru că, la fel, din ceea ce mai aflasem de pe internet acest traseu s-ar parcurge în maxim 1 oră. Hehe, ți-ai găsit. Noi am făcut două!
Acesta a fost al doilea semn care mi-a confirmat că traseele din Munții Pirin au fost cronometrate de sportivi… aviz amatorilor. Hai să zicem că am fost noi mai precauți pe zonele cu grohotiș stâncos, dar sub 90 de minute nu aveam cum să facem.
Însă a fost un traseu care a meritat pe deplin, atât pentru că am ajuns pe un vârf de 2645m altitudine, cât și datorită spectaculoaselor peisaje care ne-au ieșit în cale și ne-au încântat privirile.
De la Cabana Bezbog am luat-o cătinel prin dreapta lacului și am început a urca destul de abrupt până în prima culme. Cu Vf. Bezbog de-a dreapta noastră, care de acolo pare a fi un deal mai înalt, nicidecum un munte.
Clar, iluzie optică…
De acolo din acea primă culme, am zărit destul de departe și lacul Popovo, cel mai mare lac din Munții Pirin și care ar fi trebuit să fie o a doua destinație pentru noi pe acest traseu. Doar că, din nou aflați sub presiunea întoarcerii cu telescaunul, nu-l vom putea atinge în decursul aceleiași zile.
Până la răscrucea unde am cotit dreapta către a doua culme, mai înaltă, am făcut cam 40 de minute. De aici a urmat o urcare și mai abruptă, nimic foarte complicat sau tehnic, cărare de pământ, bolovani pe ici pe acolo, poate niște treceri peste grohotiș stâncos. Urcare ca la Cascada Ialomicioarei doar că fără cascadă.
De acolo, Bezbog părea tot de prietenos și accesibil. Din nou, iluzie optică…
Cărarea s-a mai domolit o leacă până la urcarea finală către vârf. Dar, vai, ce peisaje au răsărit ca din neant de-a stânga cărării, vai cât de spectaculoase… Cu vârfurile Micul Polezhan 2822m și Polezhanul Mare 2851m dominând panorama și spre care continuau drumeții care treceau mai întâi pe la Bezbog.
Cum foarte bine se poate vedea mai jos.
Ce să mai, spectacol total, adevărat tablou, cum numai forțele primordiale au știut să-l modeleze și să-l picteze. Acolo să întinzi o păturică, să dai cep la termosul cu cafea fierbinte, să scoți niște fursecuțe, să sorbi din ceașcă, să mai ronțăi ceva dulce și să privești. Să taci și să privești.
Nu-ți trebuie mai mult.
Încă un moment, încă un loc frumos adăugate la colecția de amintiri montane.
După ce ne-am săturat de perspectivele din stânga cărării, ne-am întors privirile înainte, către Bezbog-ul nostru și ne-am trezit cu asta în față.
Da de unde ai răsărit mă nene? Iată cum, după numai câțiva zeci de metri, delușorul dolofan și domol din depărtare s-a transformat într-un ditamai munțălăul stâncos, fioros și periculos, piramidă egipteană nu alta.
Urcuș la 45 de grade, pasaje cu stâncăraie, poteca aproape lipsă, practic fiecare apucând-o pe unde-l tăia capul, dacă nu zărea momâile așezate de binevoitori din loc în loc. Noi nu le-am văzut chiar pe toate, așa că nu de puține ori ne-am întors din drumul către în sus și am căutat alte treceri prin care să o apucăm.
Iar la final, doar stânci, peste bolovani, peste stânci…
Dar cum ne stă în fire, cu calm, cu atenție la fiecare pas, cam în 30 de minute l-am dat gata, l-am cucerit, așa neprietenos cum a fost, de aproape că și-a dat arama numelui pe față… Ce o fi sub grămada aia de stânci și bolovani n-am avut chef a scotoci și afla.
Sus, lângă crucea metalică înaltă de 3 metri, am găsit o piatră mai lată, pe care să-mi încapă cât de cât turul pantalonilor și, din nou, am rămas prosternat măreției muntelui și spectacolului naturii.
Cum Fără Dumnezeu? Cu totul altfel pare de aici…
Am coborât cu aceeași precauție și atenție la fiecare pas, cu aproximație pe unde urcasem, din culme în culme, apoi am mai mers câteva sute de metri pe cărarea către lacul Popovo. De unde am avut o perspectivă mai bună asupra distanței de parcurs până la acesta și de unde ne-am dat seama că ne va lua cel puțin 3 ore dus-întors să-l vedem de aproape, iar acest lucru însemna că nu mai prindem ultimul telescaun.
Resemnați, dar nu dezolați, pentru că tocmai trecusem pe lângă divine și spectaculoase peisaje, am luat-o înapoi către cabană și lac.
Apoi către telescaun și înapoi la mașină. Nu mai aveam nicio spaimă, cucerisem Bezbog, Vârful Fără Dumnezeu.
La nivel de informații faptice traseul către Vf. Bezbog pare unul dintre cele mai ușoare și mai relaxante făcute de noi până acum.
- Distanță – 7.6km
- Durată – 4 ore și 20 de minute
- Diferență pozitivă de nivel cumulată – 490 de metri
Nimic din datele colectate de ceasul inteligent nu sugerează sau trădează cât de dificil a fost pe alocuri acest traseu, mai ales la trecerile peste grohotișul stâncos.
=============================================
Cert este faptul că de acolo, de la Cabana Bezbog, care are și spații de cazare, plus restaurant, pot fi parcurse destule trasee cu peisaje spectaculoase. Atât către Bezbog 2645m, dar și către Micul Polezhan 2822m și Polezhanul Mare 2851m, precum și către lacul Popovo, cel mai mare din Munții Pirin.
Mai revenim.
hailaplimbare.ro 