Bulgaria oferă suprize la fiecare pas, în fiecare regiune, cu obiective turistice pentru toate gusturile și orice gen de călător. Cu peisaje frumoase de la mama natură dar și cu o mulțime de vestigii istorice, ale înaintașilor lor, într-o oarecare măsură și ai noștri.
Auzisem de Kazanlak ca fiind orașul de la care începe atât de cunoscuta Vale a Trandafirilor, Bulgaria fiind principalul producător mondial de ulei din trandafir de Damasc.
De asemenea, tot pe acolo se află și Valea Regilor Traci, cu zeci de morminte tumulare care împânzesc câmpia de lângă orăşelele Kazanlâk și Șhipka, de pe vremea odrisilor, din câte se spune cel mai puternic neam tracic în timpul secolelor V-III î.Hr.
Și noi am văzut câteva în drumul nostru dintre Shipka și Kazanlak, cu indicatoarele aferente către ele – Golyama Kosmatka, Golyama Arsenalka, Shushmanets, Helvetsia, Gryphons, Svetitsa și Ostrusha. Unele sunt vizibile cu ochiul liber de pe șosea, niște movile de pământ acoperite de iarbă care se ridică la câțiva metri deasupra câmpiei. Iar în Bulgaria ar fi nu mai puțin de 1500 de astfel de tumuli. (În România, 3000!)
De altfel, în zonă se află și ruinele anticului oraș tracic Seuthopolis, aflate acum pe fundul unui lac de acumulare, că deh… Nu aveam de gând să vizităm toate mormintele tracice care ne-au ieși în cale, cel puțin nu atunci. Ne-am îndreptat atenția către mormântul tracic de la Kazanlâk, unul dintre cele mai cunoscute de altfel.
Așa că am pus GPS-ul către locația acestuia, am parcat mașina în apropiere parcului din oraș și am luat-o ușor la pas către el.
După ce am urcat câțiva zeci de metri pe niște scări, l-am găsit imediat în parc, numai că am observat că avea lacătul pe poartă. Error! Era mormântul original care, din motive de conservare, nu poate fi vizitat.
Chiar lângă ne-a sărit în ochi indicatorul către mormântul copie care poate fi vizitat contra sumei de 10 Leva de familie. Și cam astea sunt prețurile la fiecare mormânt tracic care poate fi vizitat în zonă.
Am plătit biletele și am intrat pe un coridor îngust, apoi printr-o poartă invers proporțională cu gabaritul meu, dar prin care am reușit să mă strecor până la urmă. Și am intrat în rotunda camera mortuară, cu un diametru de 2.65m și o înălțime maximă de 3.25m.
Unde te simți ca într-un… mormânt. Unul de prinț, ce-i drept. Nu am stat prea mult acolo, am făcut câteva poze, unele chiar din poziție întins la orizontală. Da, m-am întins pe jos cu fața în sus, ca sa cuprind murala de pe tavan în întregime! 😀 10 minute maxim a durat vizita acelui obiectiv turistic istorico-funebru.
Pe tavan iese în evidență pictura murală circulară, în care este reprezentată o procesiune funerară. Cel înmormântat, așezat pe un pat, își ține de mână soția, cu un gest tandru de despărțire. În spatele ei se află o femeie cu mantie care ține o tavă, urmată de un băiat care ține un ulcior. Procesiunea continuă cu două femei care cântă, urmate de războinici cu cai înșeuați iar central pot fi observate care de luptă, aflate parcă într-o întrecere. Ies în evidență și caii superbi, de luptă pesemne.
Din câte am înțeles, mormântul tracic de la Kazanlak a fost descoperit accidental, în 1944, când soldații încercau să sape un adăpos antiaerian. Ca să vezi…
Și cam atât despre mormântul tracic de la Kazanlak. Poate că într-un viitor apropiat vom vizita și alte morminte tumulare din vremea tracilor de acolo, din Bulgaria. Că la noi nu prea am văzut genul acesta de obiective istorice.
Hai la Plimbare :O) 