Copilul din mine trăiește nostalgia iernilor de altădată, când înfrunta cu nepăsare și nespusă bucurie nămeții și vijeliile împreună cu toată liota de mucoși de pe strada orașului sau de pe ulițele la țară, de la bunici…
Chiar dacă locuiam la oraș, în amintiri îmi sunt mai dragi iernile de la țară, cu toți nămeții, vijeliile dar și tradițiile de atunci… tot mai uitate de generațiile actuale… Când după o zi întreagă de săniuș și alergat prin zăpezi și frig, intram în casă cu obrajii roșii și ne încălzeam la gura sobei, cu o cană de ceai fierbinte în care înmuiam covrigi în neștire…
Dar acele ierni vor rămâne în sertarul cu amintiri, pentru totdeauna…
Oare așa vor fi de acum încolo adevăratele zile de iarnă? Vreme sub-tropicală? 10-11-12 grade? Ca într-o zi de primăvară?
Cum am găsit în portul Tomis din Constanța, într-o zi de 2 ianurie, când parcă toată populația orașului dobrogean ieșise la plimbare pe promenada de la Cazino? Și unde nu mai aveai cum să arunci un ac?
De înțeles de altfel, pentru că orașul tocmai ieșise din carantină cu o zi înainte…
Așa că, vreme de aproape 4 ore, ne-am bucurat de soarele unei primăveri din mijlocul iernii, am luat la pas falezele și plaja din jurul portului Tomis…
Am privit la bărcuțele și vaporașele trase la iernat dar și la cele câteva care se pregăteau să iasă în larg, la pescuit…
Ne-am mirat de curajoșii ce se avântau fără frică sau milă de pielea lor în apa rece a mării…
Ne-am dat seama că peste câțiva ani vom vedea într-un final, clădirea cazinoului readusă la strălucirea de altădată…
Ce să mai, o adevărată zi de primăvară într-una calendaristică de iarnă…
Hai la Plimbare :O) 