Prin Tulcea fiind am văzut indicatorul Sat Pescăresc Tradițional și l-am căutat imediat pe google… Cum am văzut că este de fapt un muzeu al satului tradițional pescăresc dobrogean, l-am și pus în planul de vizitare pentru acea zi.
După ce am cumpărat scrumbiile de la pescărie, pentru că și de aia am ajuns în Tulcea, am mers să ne plimbăm pe faleza orașului și apoi pe la niște muzee.
Unul dintre ele fiind și acest Sat Tradițional Pescăresc, la care am ajuns pe la orele amiezii, când soarele strălucea destul de puternic pentru o zi de primăvară.
Și unde am aflat că este cel mai nou muzeu al satului din România, deschis publicului din anul 2016. Și se vede la fața locului că este un muzeu în aer liber nou-nouț, cu casele încă proaspăt vopsite și amenajate.
După ce am plătit biletele de intrare și taxa foto…
… am plecat să le descoperim pe fiecare în parte.
Satul pescăresc tradițional este așezat pe o mică culme de lângă lacul Zaghen, pe drumul dintre Tulcea și Mahmudia.
Am numărat cam 10 căsuțe la care se ajunge pe 3 alei ce simbolizează cele trei brațe ale Dunării – Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe. Nu sunt cartograf dar cred că au și forma acestora…
Iar căsuțele tradiționale sunt din Ceatalchioi, Periprava, Chilia, Jurilovca, Mila 23, Crișan, Sulina, Sf. Gheorghe, Murighiol, Letea… vopsite în tradiționalele combinații de alb-albastru-verde, acoperite la fel de tradițional, cu stuf.
Case din stuf unse cu lut, case din chirpici, case de îngrăditură de nuiele unse cu lut, case din stuf, fără lut, unele acoperite și cu lemn… dar vopsite atât de frumos… în alb, albastru și verde…
Mai sunt expuse două mori de vânt și o mică bisericuță-capelă din piatră, ce seamănă mai degrabă cu cele grecești, dar care nu este vopsită sau amenajată la interior.
Bineînțeles, în plimbarea noastră relaxată și liniștită printre căsuțe am privit și la stufărișul încă uscat al lacului, la cum se văd cartierele Tulcei sau macaralele din port…
Și ne-a plăcut foarte tare că am putut intra nestingheriți în fiecare, ușile fiind deschise. Plăcută răcoarea pe care am simțit-o intrând în fiecare, în constrast cu temperaturile în creștere de afară.
La interior sunt amenajate cam toate în același stil, cu un cuptor din lut pe care putea fi amenajat și un culcuș, cu paturi acoperite cu cuverturi colorate și carpete pe pereți, cu nelipsitul dulap verde de bucătărie, pe care erau expuse veselă și tacâmuri destul de tradiționale.
Nu, nu sunt case vechi de sute de ani, nici obiectele de la interior nu sunt atât de vechi, ci mai degrabă au câteva zeci de ani, mai toate fiind din perioada comunistă, din stilul de viață de atunci.
În dependințele caselor am văzut instrumente de lucru pescărești, năvoade, butoaie de vin, salopete de lucru, rucsaci, tot felul de obiecte necesare într-o gospodărie țărănească, chiar și o barcă veche era expusă în fața uneia dintre case.
Chiar și așa, satul pescăresc tradițional din Tulcea are farmecul său… fiind un obiectiv turistic ce merită vizitat.
Mai un radio vechi, mai un lampadar sau un telefon cu disc, o mașină de scris, pick-ul, viniluri, poze ale țăranilor lipoveni, mașini de cusut, valize etc… am avut la ce să ne zgâim prin căsuțe.
Am dus lipsa totuși a copacilor, a sălciilor, sau plantelor de orice fel… parcă totul ar fi arătat mult mai bine și mai frumos dacă printre căsuțe ar fi fost mai multă vegetație.
Însă un popândău ne-a atras atenția în timp ce fugea pe acolo pe pajiștea dintre căsuțe…
Dar, după cum am mai spus, este un muzeu al satului destul de nou și care va mai fi cu siguranță îmbunătățit pe parcursul existenței sale.
La intrare, lângă parcare, există și un restaurant pescăresc tradițional, unde cred că se pot degusta mâncăruri dobrogene.
Nu am stat acolo, era prea aglomerat din punctul nostru de vedere pentru situația pandemică actuală. Încă evităm pe cât se poate aglomerațiile cu oameni necunoscuți. Cel puțin până terminăm cu rapelul… după care sperăm să fim mai protejați.
======================================
A fost ca o plimbare inițiatică în viața autentică a Deltei Dunării…
Așa că, dacă mergeți prin Tulcea nu ratați acest frumos obiectiv turistic, unde veți putea simți măcar un crâmpei din farmecul și atmosfera unui sat pescăresc dobrogean. Și poate vă va face poftă să mergeți în inima deltei și să petreceți acolo măcar câteva zile minunate…
Hai la Plimbare :O) 