Cetatea Cerven (Cherven) se află la numai 20 de kilometri de Ruse, în parcul natural Rusenski Lom. Noi am vizitat-o la întoarcere dinspre Veliko Târnovo, locația am găsit-o extrem de ușor cu ajutorul GPS-ului. Mă rog, am văzut indicator către Cerven din șoseaua principală și am cotit-o imediat în acea direcție. Apoi am pus GPS-ul pentru a nu ne ne pierde pe acolo, că mai am obiceiul să o iau în sensul greșit pe la vreo intersecție.

Parcul natural Rusenski Lom ia numele râului care îl străbate și care formează un canion stâncos de-a lungul său. Parcul este arie protejată încă din 1970, fiind o importantă biosferă pentru numeroase specii de plante și de animale. Pe lângă obiectivele turistice naturale, dacă le putem spune așa, nu lipsesc traseele turistice pentru drumeții pe jos sau cu bicicleta, pentru explorarea peșterilor, a versanților stâncoși sau pentru admirarea panoramelor.

După cum am spus, GPS-ul ne-a condus către satul Cerven, pe o șosea care șerpuiește pe câmp și pe marginea căruia am văzut culegători de măceșe, plus vânători care se pregăteau de o partidă de vânătoare. Am intrat în sat iar drumul a coborât până jos, la baza stâncilor, unde este o parcare amenajată dar și un restaurant.

Am plătit 5 leva de adult pentru acces spre ruinele Cetății Cerven și am urcat cam 235 de trepte până acolo, timp de aproape 15 minute. Nu a fost o urcare chiar obositoare.

Din câte am aflat de pe internet, Cetatea Cerven (Roșu), a fost unul dintre centre economice importante din zonă, între secolele al XII-lea și al XIV-lea. A fost ridicată pe locul unei vechi cetăți bizantine abandonate și a devenit reședință a episcopului de Cerven în 1232. În secolul al XIV-lea ocupa o suprafață de aproape un hectar. Declinul ei a început în anul 1388, când a fost cucerită de către turci.

Interesant de unde provine și numele Cerven (Roșu), în orice caz nu de la culoarea stâncilor, a pământului din zona sau a vreunei ape curgătoare, așa cum am putea crede. Explicația ar fi alta – se pare că Țarul purta mantie, tunică și cizme roșii, așa cum se îmbrăcau capetele sfinte de la Roma. Culoarea roșie fiind însemnul puterii absolute. De aici fiind cunoscută drept Cetatea Împăratului Roșu.

Scurt istoric al Cetății Cerven

  • Cerven a fost construită pe locul unei vechi Cetăți bizantine din vremea tracilor (sec VI)
  • A fost atestată documentar în secolul XI
  • În jurul anului 1200 trăiau în Cetate și în proximitatea ei aproximativ 10000 de oameni
  • În 1235 s-a stabilit acolo Centrul Episcopiei Orthodoxe
  • În 1242 a fost cucerită și devastată de tătari
  • În 1279, după ce a fost reclădită, a fost atacată și incendiată de armatele Imperiului Bizantin
  • În secolul XIV a ajuns la apogeul său militar și comercial, fiind împărțită pe două zone – cea fortificată de sus de pe munte și cea de la baza muntelui
  • În 1388 a fost cucerită de turci și distrusă.

De jos, din parcare, am privit în sus iar o stâncă mi s-a părut că seamă cu capul unui titan. Un titan din piatră care străjuiește valea… Numai povești în capul meu. Mamei i s-a părut că e capul unui leu. Lui puștiulică îi semăna cu unul de taur… Fiecare cu propria imaginație…

Apoi am luat-o în sus pe cele 230 de trepte, fără grabă, privind cu atenție la toate șopârlele care se ascundeau pe stâncăraie. După 15-20 de minute eram sus, lângă unul dintre zidurile de apărare rămase încă în picioare.

Am intrat, ne-am plimbat printre ruine, în toate colțurile fostei cetăți. Nu mai este nicio încăpere sau clădire întreagă, numai pietre, ziduri dărâmate și amprentele lor la sol.

Am urcat într-unul dintre turnurile de apărare, am văzut cisterna în care era colectată apă în vremurile medievale și am remarcat că au fost multe biserici acolo în Cetate, vreo patru dacă nu mă înșel. Noroc cu panourile în care erau reprezentate clădirele principale din Cetatea Cerven, așa cum ar fi fost ele.

De ce nu, am admirat splendidele peisaje ale canionului Ruseski Lom, care înconjoară pe toate părțile cetatea.

Ne-am mai plimbat, am mai privit în zare, iar apoi am coborât către parcare. Ne-am urcat în mașină și am pornit către bisericile în stâncă de la Ivanovo.

Este unul dintre locurile care vor plăcea atât pasionaților de istorie cât și celor care vor să facă puțină mișcare în natură.