Cod de furtună peste București s-a anunțat. Ro-alert și google ne amintesc ca vremea este potrivnică activităților în aer liber, ba chiar la ora concertului se anunța furtună, dupa orele 21. Să stăm la adăpost suntem îndrumați, să nu ieșim din case.
Concertul Teatrului de Vise nu se anunța chiar sub auspicii benefice iubitorilor de rock.
Numai că rockerii nu se sperie așa cu una cu două. Am mers totuși pregătiți pentru orice eventualitate, nu ar fi fost primul concert la care am participat sub rafale de ploaie torențială. Metallica și Stone Sour sunt cele de care îmi aduc aminte acum. Au fost cu siguranță multe altele…
La ora 20.45 a început show-ul vrăjitorilor de la Dream Theater.
Și chiar după primele acorduri stropii de ploaie au început să ne piște tricourile, unii au preferat să se acopere repede cu pelerinele de ploaie, alții au fugit la adăpostul cupolei arenelor dar majoritatea celor prezenți au rămas pe loc… Parcă nepăsători în fața ploii ce se pregătea să-i facă ciuciulete.
John Petrucci, John Myung, Jordan Rudess, Mike Mangini, James LaBrie, în două cuvinte, Dream Theater, este formația care a gonit furtuna de peste București. Pentru aproape două ore, adevăratul uragan a fost în Arene, cu tumultul său de riff-uri și solo-uri de chitară, bătăi amenințătoare de tobe, ritmuri de bass, întrerupte de melodioase acorduri de clape, ca o clipă de liniște înaintea bătăliei stihiilor.
„Celebrating music! Doing the stuff we love” spune solistul James LaBrie mulțimii de rockeri. Întru totul de acord, nimic nu ar trebui să ne oprească să facem ceea ce ne place cu adevărat, din ceea ce ne definește.
Cât despre muzică? Epitetele sunt poate prea puține… A fost ca o călătorie inițiatică care te poartă peste timp si timpuri, din adâncurile lumii monștrilor până în înaltul cerului, al spațiului, ca să atingem stelele. Prin simbolistica negurilor istoriei și până către incertul viitor, din adâncurile liniștite ale mărilor și oceanelor, prin furtunile dezlănțuite și până pe culmile ascuțite și aspre ale munților. Muzică pentru temerari, rock pentru toți…
Cu un solist povestitor care ne-a condus în lumile ireale construite pe ritmuri de chitara, tobe si de clape.
Muzica care te zguduie și te răvășește, care te agită, deopotrivă cu acorduri care te alină, într-un amalgam de metal progresiv pe care m-am bucurat la maxim că l-am trăit și l-am simțit pe viu.
Epic concert, într-un spațiu parcă prea condensat pentru o trupă atât de mare.
Trupa care a gonit furtuna… Ca întru-un teatru al viselor…
Hai la Plimbare :O) 