Așteptam de ceva timp o zi așa frumoasă, de primăvară adevărată, după atâtea zile friguroase, ploioase și cu un cer în permanență plumburiu.
Și unde ne petrecem noi mai mereu prima zi frumoasă de primăvară? La Muzeul Satului din București, unul dintre locurile dragi nouă. Mai ales că se desfășura, ca în fiecare an, Târgul de Florii. Așa că am mers și cu scopul de a-mi completa colecția de ouă încondeiate pentru care vreau să construiesc o vitrină specială, cândva.
Din păcate, oferta de ouă încondeiate era extrem de limitată. În anii trecuți aveam de unde alege, acum erau prezenți mai mult producători de dulciuri, miere, spirtoase… 85 de lei cozonacul! Sunt curios dacă o și cumpăra cineva… Numai mie îmi pare că au luat-o razna cu prețurile?
Dar cum am zărit pomii înmuguriți și înfloriți, am și sărit cu camera pe ei, ca să captez măcar un firicel de primăvară. Primăvara pe care o așteptam și de care ne-am bucurat mai mult ca în ultimii trei ani…
Nu mai făcusem de mult timp asta… De prea mult timp. Doi ani de pandemie, un al treilea pierdut printre imaginile ororilor războiului din vecini, cine știe ce o mai fi în continuare…
Dar pentru câteva clipe, acum, m-am bucurat de verdele crud al frunzelor, de culorile proaspete ale floricelelor, de mirosul lor îmbietor, am tras adânc aerul proaspăt și înmiresmat de primăvară…
Cum japonezii merg în pelerinaj să venereze înflorirea florilor de cireș, sakura, așa m-am prosternat și eu în fața micilor și firavelor minuni ale primăverii.
Un strop de natură, în satul de la oraș, o adevărată primăvară în sufletele noastre.
La Mulți Ani, de Florii!
Hai la Plimbare :O) 