Ilustrate fără Ștampilă

Pe Alex Rădescu l-am cunoscut în peregrenirările mele pe la târgurile de tehnologie acum mulți, mulți ani. Am bătut împreună străzile Berlinului, ale Barcelonei, ale Bologniei și Florenței, ale Londrei și câte or mai fost și nu-mi mai aduc aminte. Străduțele și berăriile, mare amator de weissbier, cum eram și eu în acele vremuri. Între timp, am trecut pe pils și lager dar mai degust ocazional și câte un weiss mai deosebit.

El m-a poreclit bavarezu, pentru patima mea de a colinda Bavaria și țările adiacente Alpilor, de unde îl bombardam cu multe, multe poze cu berile ce-mi ieșeau în cale. Între timp, atenția mea s-a mutat către Grecia… Dar nu este vorba despre mine.

Alex Rădescu. Pandur, mândru tare de obârșia sa, jurnalist, poet, prozator, pasionat de fotbal și de muzică rock, pelerin la Muntele Athos (de vreo două ori dacă nu mă înșel), mândru tată a trei băieți (bănuiesc că vrea să-și facă echipă de fotbal), soț și iubitor de Dumnezeu, român și ortodox din creștet și până în vârful unghiilor, dacă ar fi să-l descriu atât cât îl cunosc.

Și asta nu e tot. Aprig colecționar de ilustrate. De fiecare dată când plecam în vreo vacanță mă ruga să-i aduc câteva ilustrate din locurile prin care treceam. Cred că mai am vreo duzină pe care încă nu am apucat să i le înmânez. Ilustrate fără ștampilă, așa cum le cumpăram de la punctele turistice și pe care mă ruga de fiecare dată să scriu ceva… Cum talentul meu scriitoricesc este spre zero barat și de cele mai multe ori inspirația îmi joacă feste, cred că am scris numai fleacuri, nu știu, nu-mi mai aduc aminte.

Dar iată că mi-a făcut o surpriză și a scris o frumoasă carte de călătorii despre experiențele sale și nu doar – Ilustrate fără Ștampilă. Cum am văzut-o în pagina sa de Facebook, am comandat-o și am mers să o iau direct de la editură.

Alex Rădescu este un turist-pelerin, al cărui suflet se hrănește cu istoria locurilor pe care le calcă dar și cu minunile și poveștile sfinților ortodocși, care îi întăresc crezul și iubirea de Dumnezeu.

Kazantsakis parcă spunea într-un jurnal de-al său, sper să nu mă înșel că el este autorul, că în călătoriile noastre vedem, simțim și apreciem ceea ce suntem la interior, ce ne emoționează, ce bagaj cultural avem, ce suntem noi de fapt. Pentru că de aia nu suntem toți la fel, nu apreciem aceleași lucruri și locuri, pentru că în suflet purtăm bagaje diferite, după cum ne-au dus pe fiecare în parte pașii și alegerile pe calea vieții.

Ilustrate fără Ștampilă este o carte cu numai 100 de pagini pe care am terminat-o între două suflări (a se înțelege în două seri de după serviciu), am citit-o pe nemestecate, fără să respir și care aș fi dorit să aibă 1000 de file, nu doar atât de puține. Am terminat-o dorind mai mult, de-abia o aștept pe următoarea. Între timp, o mai reiau încă o dată.

Nu sunt vreun literat și nici nu am pretenții de intelectual, dar scriitura lui Alex din această carte îmi seamănă oarecum cu jurnalele de călătorii ale lui Kazantsakis și Miller, pe care le-am citit de curând. În rândurile acestora locurile pe care le calcă și oamenii pe care îi întâlnesc sunt mai degrabă un portal către propriile trăiri și crezuri, călătoria devenind în acest fel transcendentală, o paralelă filozofică între realitate, istorie, artă, cultură și divinitate.

Nici nu apuci bine să adulmeci cafeaua pe care o degustă, să-ți imaginezi locurile în care se află, să pofteși la bucatele puse în fața sa, că te trezești în șuvoiul de nestăvilit al trăirilor sale.

Alături de Alex și de iubita sa soție călătoriți printre sclipe, cum frumos le numește, pe urmele istoriei și ortodoxiei prin Bulgaria, Grecia, Spania, Italia dar și pe meleagurile noastre natale. O carte de călătorie care este, în același timp, și un jurnal radiografic al trăirilor și simțirilor autorului prin locuri care îi astâmpără foamea de Dumnezeu.

O carte tocmai bună de citit în această perioadă a sărbătorilor pascale.

Ilustrate fără Ștampilă poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii Pavcon, de aici.