După ce ne-am relaxat și plimbat la câteva plaje și atracții turistice de la Marea Ionică, după ce am văzut numai apusuri de soare acolo, ne-am gândit că ar fi frumos să vedem și răsăritul, mai exact la Marea Egee.
Așa că am găsit cazare în regiunea Volos, pe muntele Pelion, denumit și Muntele Centaurului, drumul dintre Mitikas (Preveza) și Agios Dimitros fiind estimat la aproximativ 5 ore.
Dar nu putea fi atât de simplu, nu cu mine. Pe traseu aflasem de un obiectiv turistic și religios pe care doream să-l vizitez – Sfânta Mănăstire Kipinas, zidită în grota unei stânci, întocmai ca Ypapanti, pe care am văzut-o în drumeția pe cărările ascunse ale Meteorei.
Așa că, ne-am abătut din drum cu vreo 2 ore în plus și am condus pe serpentine sute pe „Transfăgărășanul” Greciei din Parcul Național Tzoumerka, mai exact între Ioannina și Kalambaka.
Și am luat în piept o șosea cu adevărat spectaculoasă, numai cu serpentine, pustietăți, foarte puține sătuce, hăuri și munți destul de înalți. Distanța de 130 de kilometri am făcut-o cu mașina în aproape 4 ore, așa că vă cam dați „cât de simplu și de ușor” a fost.
Cam așa arătau peisajele ce ne-au răsărit în fața ochilor până să ajungem la Mănăstirea Kipinas. Deja eram entuziasmat, îmi cam plăcea să conduc pe acea șosea, mărginită de tablouri atât de maiestoase.
Chiar dacă am observat destul de repede că aceasta tocmai ce fusese curățată de pietre, bolovani și pământ în urma alunecărilor de teren de pe versanții ce o străjuiesc. Din acest punct de vedere am fost norocoși, că dacă o găseam plină de astfel de obstacole ne întorceam cu siguranță pe drumul mai sigur și mai rapid, anume autostrada.
După aproape 90 de minute de condus pe serpentine am ajuns și la mănăstirea Holy Kipinas…
… pe care am găsit-o închisă și zăvorâtă. Am bătut în poartă, nimic. Ori nu era nimeni acolo, ori nu au vrut să ne primească. Și aflasem că acolo este și o peșteră de vreo 250 de metri, cu tot cu stalagmite și stalactite ce putea fi vizitată… Și mai știam că se vizitează oricând. Dar de când cu pandemia asta nu mai ești sigur de nimic.
Ca un scurt istoric, Mănăstirea Kipinas a fost construită în anul 1212 și în decursul istoriei sale a fost, pe de o parte, școală secretă, cât și depozit de muniție și arme, normal, în timpul ocupației otomane.
Am mai bătut o dată în poartă… Și mai tare… Zadarnic. Se pare că de această dată nu am fost vrednici de a pătrunde în interiorul său.
La coborâre de la Mănăstire l-am văzut…
… un fel de Sfinx al Greciei… Ca un titan împietrit, cu sprâncene din ramuri de jnepeni… Impresionantă apariție, parcă a mai luat un pic din dezamăgirea nevizitării Mănăstirii.
Habar nu aveam că drumul către Kalabaka va fi și mai lung…
GPS-urile o luaseră razna și ne arătau că vom conduce 7-8 ore până la destinație. Așa că am renunțat la a vizita cele două sătuce tradiționale de munte de acolo, Kalarites și Syrrako.
Așa că am început goana nebună pe serpentine, pe șoselele proaspăt curățate de căderile de pietre, ba chiar și pe ploaie timp de vreo oră. O parte a drumului a fost pe culmea munților, cam ca pe Transalpina noastră.
Nimic nu am întâlnit pe drum… doar o venerabilă doamnă țestoasă ne-a ținut calea pentru câteva minute…
Sincer, simțeam că nu se mai termină serpentinele și am mulțumit divinității că nu am avut probleme cu mașina, nici ea tocmai tinerică. Pe de altă parte, mi-a plăcut foarte tare să conduc pe acel drum, a fost o experiență chiar interesantă.
Așa că, dacă vă simțiți în stare să conduce atâtea ore, sute de serpentine, vă recomand să luați acest drum de munte din Grecia. S-ar putea să vă placă.
Hai la Plimbare :O) 