În timp ce ne lingeam rănile, a se citi genunchii, după crunta coborâre din Iezer-Păpușa, doamna mea are o revelație și mă întreabă oare cum o să rezistăm noi în picioare atâtea ore la concertul Guns n’ Roses. Am liniștit-o când i-am zis că am cumpărat bilete cu locuri, ca să ne bucurăm relaxați de una dintre cele mai mișto formații rock din toate timpurile și mai ales de hiturile lor și ale tinereții noastre.
Sincer, preferam să mă chinuiesc în picioare 5-6 ore decât să am parte de o experiență atât de nepotrivită la unul dintre concertele anului din București, așteptat cu atâta pasiune de rockerii din toată țara dar și din țările vecine. Pentru că, acolo unde am stat, practic nu se înțelegea nimic din muzica lor, vocea lui Axl Rose, așa cum este ea acum, se auzea sacadat, nici măcar ritmul melodic nu-l puteam ghici. Sonorizare mai proastă la un concert de așa nivel eu nu am mai experimentat. Nu știu cine s-a ocupat de tehnicul și sonorizarea concertului dar nu a făcut ceea ce trebuia, practic și-au bătut joc de o bună parte a publicului plătitor de bilete.
Am mai stat în aceeași zonă și la Metallica în 2019, da, pe locurile de săraci, dar sunetul la acel concert, pe care eu îl consider cel mai mișto ever din România, chiar și dintre cele Metallica la care am fost, sunetul a fost impecabil.
Aici? O bătaie de joc totală. Practic am vrut să plec după o oră de chinuială, în care nu se înțelegea mai nimic din muzică, doar priveam la show-ul video de pe ecrane, fără să mă bucur și de un sunet așa cum ar fi trebuit să fie.
Am ieșit, am fumat o țigară ca să mă calmez, apoi am mers cât de central și de jos am putut, pe scări, pentru a vedea cum se aude și de acolo. Era un pic mai bine, mai comestibil, altă treabă. Așa că stau și mă întreb, dacă nu sunt în stare să facă un setup care să se audă bine pe toate locurile, de ce mai vând bilete și acolo? Am zis eu de săraci, dar nici ieftine nu au fost biletele, mulți dintre cei prezenți au făcut eforturi ca să vină cu toată familia, părinți, copii și chiar bunici. Doar știm în ce țară trăim și care este nivelul nostru de trai.
De acolo, de pe scări, parcă m-am calmat un pic și am reușit să mă bucur cu adevărat de un Sweet Child O’ Mine, Knocking On Heavens Door sau November Rain. Dar gustul amar tot a rămas, din păcate…
Și nu mă înțelegeți greșit, sunt o persoană care se mulțumește cu puțin, nu aveam pretenții de audiții hi-fi, însă unde am stat, unde am avut loc, nu înțelegeam ce se cântă. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva la niciun concert la care am fost.
Nu mai contează că am văzut un Slash încă în formă, un dumnezeu al chitariștilor, un Richard Fortus, la fel de bun și el, un Duff McKagan, basist, dar cu o voce mai bună ca a lui Axl Rose acum. Trei ore au cântat, a fost un mega show, dar, după cum am spus, de care nu s-a bucurat pe deplin tot publicul.
Oare la fel de prost s-a auzit și al Budapesta sau pe unde au mai concertat?
Și încă ceva – mă refer doar calitatea sunetului din poziția din care am stat noi, sus, lateral. Din câte înțeleg, pe zona frontală nu au fost aceleași situații neplăcute, după cum am constatat și eu când ne-am mutat.
PS. Tocmai ce am vorbit cu un coleg, pe care l-am văzut întâmplător la începutul concertului în aceeași zonă de locuri. S-a mutat mai spre gazon pentru că, la fel, nu înțelegea ce se cântă.
hailaplimbare.ro 