Ultima zi a noastră de vacanță în Zakopane și Munții Tatra, a doua extrem de vântoasă, cu rafale și de peste 100km/h. Ca și în ziua anterioară, când am preferat să bălăurim prin oraș, vântul a început să-și facă de cap în rafale puternice încă de la primele ore ale dimineții.
Dar am hotărât totuși să mergem pe un traseu montan, sperând să nu fim chiar tot timpul sub bătaia aprigă a vântului de toamnă tatranez. Speram ca totuși să fie și zone mai ferite, măcar prin pădure, mai după vreo coamă sau cine știe ce creastă înaltă.
Traseul nostru, mai aproape de inima munților Tatra, pe valea Gasienicowa, punctul final Iezerul Negru – Czarny Staw, la aproximativ 1600m altitudine.
La fel ca la drumeția către Giewont, acesta pornește tot de lângă telecabina din Kuznice dar, de această dată, am avut norocul ca un taximetrist să se oprească lângă noi când ne-a văzut echipați și să se ofere să ne ducă până acolo, practic scutindu-ne de vreo 40 de minute de mers prin oraș. Cum prețul a fost unul chiar decent, de 10 zloți de persoană, am acceptat, așa că am ajuns mult mai repede la punctul de intrare pe traseu.
La 9.20 de dimineață plecam pe traseul marcat dungă albastră, către Hala Gasienicowa, pe lângă Boczan.
Traseu cu o pantă oarecum rezonabilă de la început și până la aproape 1500m altitudine, diferența de nivel pe ascensiune fiind totuși de peste 120m pe kilometru, deci destul de solicitantă la nivel fizic.
Ajunși pe creastă rafalele de vânt puternice au început să-și facă tot mai mult de cap, chiar au fost momente când parcă te luau pe sus. Și nu ne-au lăsat până la întoarcere, la adăpostul pădurii.
Dar tot m-am aventurat pe niște muchii strâmte ale unor colți de stâncă, pentru câteva instantanee periculoase.
După aproape 2 ore de la plecare, am ajuns la răscrucea de la 1499m, Kopami. De aici mai sunt 30 de minute până în Hala Gasienicowa, în șaua sau valea cu același nume.
Și chiar așa a și fost, în maxim 20 de minute am ajuns în Valea Gasienicowa, sau șaua Gasienicowa, mi-e greu cu traducerile astea din poloneză. Nu mai contează ce și cum, importante sunt peisajele care ni s-au deschis în fața ochilor, de o frumusețe cum rar mi-a fost dat a vedea. Superb acolo.
Căbănuțe din lemn ici-colo, pajiști multicolore verde-auriu-magenta, brazi de un verde închis și pe fundal crestele zimțate ale Munților Tatra Înalți… adevărată încântare, nu alta.
Până la Iezerul Negru, încă 30 de minute…
… pe o cărare amenajată cu stânci și bolovani, stil caracteristic tatranez, pe alocuri destul de abruptă. Vântul nu ne-a dat pace deloc dar bucuria de a ne apropia pas cu pas de munții cei înalți ne-a făcut să nu-l mai luăm atât de tare în seamă.
După cele 30 de minute am ajuns pe malul Iezerului Negru (Czarny Staw, 1620m altitudine) unde, sub rafala vântului, am văzut pentru prima dată valuri destul de mari pe un lac de munte. Măcar era soare… Dar tot a trebuit să punem gecile pe noi și glugile pe cap.
Peisajele? Minunate. De aici pleacă traseele către Karb și Koscielec, ba și către Zawrat, un vârf pe care doream să-l abordez dinspre Dolina Pieciu, Valea celor Cinci Lacuri. Altă dată…
Am urcat un pic mai sus pe cărarea pietruită care duce către Koscielec, până pe la 1670 de metri în altitudine, pentru a avea o vedere mai cuprinzătoare asupra peisajului din jur. Și pentru a constata că destul de mulți munțomani mergeam și mai sus, unii chiar coborau. Destul de periculos traseul de la iezer în sus, nu pentru oricine. Prăpăstii, stâncăraie, creste ascuțite, pantă și de 45 de grade, cine știe ce o fi mai sus? Poate vreodată voi încerca și eu să ajung pe Koscielec, cine știe, poate chiar la anul.
Ne-am bucurat cât am putut de panorama Munților Tatra dar vântul puternic ne-a dat ghes să o luăm din loc înapoi. Nu era de zăbovit la nesfârșit…
Alături de sutele de drumeți, unii care veneau, alții care plecau înapoi de unde au venit.
Ne-am oprit la Cabana Murowaniec unde, cum altfel, era lume ca la balamuc. Așa aglomerație doar la cabana de lângă lacul Sorapiss din Dolomiți am mai văzut și, normal, la Morskie Oko.
Dar organizarea exemplară a cabanierilor și a echipei lor, a făcut să nu stau foarte mult la coadă ca să mă bucur de o bere bună și de niște brânză poloneză oscypek la grătar cu dulceață de merișoare. Sărată rău, așa cum o știam, afumată, un fel de haloumi polonez.
Am luat-o ușor înapoi, dar tot ne-am oprit de câteva ori să mai admirăm încă o dată panorama văii Gasienicowa.
La întoarcere am continuat pe traseul către șaua și valea Jaworzynki, marcată cu dungă galbenă.
Mult mai abruptă la coborâre față de traseul pe care am urcat, deci mai dificil din punct de vedere fizic dacă am fi venit pe aici. Se coboară brusc cei 500 de metri diferență de nivel, pentru ca ultimii 2-3km să se facă printr-o poiană frumoasă.
Practic, la Kuznice am ajuns după 1 oră și 50 de minute, 7 ore totale de traseu, cu tot cu pauzele lungi și dese.
Faptic traseu către Valea Gasienicowa și Iezerul Negru (Czarny Staw)
- Traseu – Kuznice (1033m) – Hala Gasienicowa (1520m) – Czarny Staw (1620m) bandă albastră. Retur pe la cabana Murowaniec (1500m) și dolina Jaworzynki (bandă galbenă de la intersecția din șaua Kopami 1499m)
- Durata – 7 ore cu tot cu pauze
- Distanța – 14.5km
- Diferența de nivel totală pe ascensiune – 960m
- Dificultate – destul de dificil din punct de vedere fizic, pante destul de abrupte
- Periculozitate – Pe creastă sunt zone expuse, dar și de la iezer în sus, dacă se dorește urcarea pe unul dintre vârfurile din apropiere. Nu recomand celor cu frică de înălțimi și de prăpăstii, nici eu nu m-am simțit confortabil când le-am văzut cu ochii mei
- Nu am văzut puncte de alimentare cu apă pe traseu. Doar la cabană se pot cumpăra diverse lichide, ba chiar se poate lua masa
- Recomand neapărat bocanci sau încălțări cu talpă aderentă, nu adidași de tenis sau sandale
- De asemenea, hainele necesare pentru vreme rea nu ar trebui să lipsească din bagaje
- Nu recomand urcarea pe furtună sau ploaie
================================
Traseul către valea Gasienicowa din Munții Tatra, chiar dacă nu unul foarte greu sau periculos, dar nici prea ușor, a fost unul dintre cele mai frumoase făcute de noi acolo, de când tot mergem. Normal, la fel de popular printre turiștii polonezi.
L-aș mai face încă o dată fără să regret, ba chiar aș încerca să merg chiar mai sus către unul dintre vârfuri, Koscielec cel mai probabil. Cine știe, poate avem șansa la anul, poate vom fi mai pregătiți.
hailaplimbare.ro 