Sunt multe locuri și atracții turistice care ne aduc aminte de timpurile demult apuse, istorice, religioase dar și naturale, împrăștiate pe tot teritoriul României, prin toate cotloanele sale mai cunoscute sau mai puțin umblate.
Iar ținutul Buzăului nu duce lipsa unor astfel de obiective turistice, ba din contră, de exemplu v-am arătat așezările rupestre din Țara Luanei dar și peisajele tomnatice ale platoului Meledic.
De altfel ansamblurile rupestre de la Aluniş-Nucu-Bozioru sunt considerate de către unii drept leagănul creştinătăţii din România, alții numindu-le Athosul românesc…
De altfel vechii sihaștri căutau cele mai ascunse locuri, în inima munților, în mijlocul pădurilor dese, în stânci și prin peșteri, pentru atât pentru a se proteja dar și pentru a nu fi tulburați. Departe de lume și de oameni, unde se simțeau mai aproape de Dumnezeu.
Chiar și acum, în era vitezei, în acele ținuturi buzoiene se ajunge greu, pe drumuri ocolite și nu întotdeauna asfaltate… Fiind poate mai protejate în fața tumultului turistic…
Biserica rupestră de la Aluniș, aproape și ea de Țara Luanei, dar accesibilă pe șosea pe altă parte. Cu siguranță cred că pot fi vizitate ambele în aceeași zi, chiar dacă veți zăbovi mai mult prin Țara Luanei, unde veți face o adevărată drumeție.
Noi am mers la biserica rupestră de la Aluniș dinspre platoul Meledic, în aceeași zi frumoasă de toamnă.
Drumul a fost destul de ok pe tot parcursul său, mai puțin în satul Aluniș, unde asfaltul dispare în totalitate, fiind înlocuit cu piatră și noroi, în funcție de vremea de afară. În orice caz, cu atenție se poate ajunge și cu o mașină cu garda la sol mai joasă.
Ca și la Bozioru, locurile de parcare sunt destul de limitate la locație, așa că într-o zi mai aglomerată din punct de vedere turistic va fi mai dificil de lăsat mașina pe undeva pe acolo. Dar nah, o lăsați mai departe și faceți puțină mișcare în sânul naturii, nu a stricat de altfel nimănui.
Biserica rupestră Aluniș se află lângă cimitirul sătesc… Sau poate că cimitirul sătesc este așezat lângă ea…
… în stânga fiind prezentă prima grotă…
La intrarea în biserică există un pridvor de lemn realizat în anul 1825, după care se pătrunde în naos și la altarul cu tavan boltit, săpate în stâncă.
La interior, arată cam așa…
… o simplitate aproape desăvârșită, singurele sale podoabe fiind icoanele sfinților de pe pereți.
Normal, există și o legendă… Potrivit acesteia, biserica a fost săpată în stâncă de către doi ciobani, Vlad și Simion, prin anul 1274. Unul dintre aceștia ar fi auzit un glas în timpul somnului care îl îndemna să sape în stâncă pentru că va găsi o icoană a Sfintei Fecioare Maria. Cu ajutorul comunității locale, ciobanii au făcut cum le-a șoptit visul, strădaniile lor fiind vizibile și în zilele noastre.
Mai este de reținut faptul că aceasta ar fi cea mai veche biserică rupestră din România, în care se mai slujește. A fost atestată documentar în anul 1351, fiind astfel funcțională de peste 700 de ani. A fost schit de călugări până în anul 1871.
Imediat după bisericuță am zărit alte grote, de fapt una mai mare cu două încăperi…
… oare cum trăiau sihaștrii acolo? Oare cum se protejau în fața stihiilor naturii? Omul modern nu cred că-și poate închipui traiul din acele vremuri…
O cărare abruptă trece printre un copac cu trunchiul destul de zdravăn și stâncă în sus, iar pe acolo cu greu îți vei face loc… dacă eși mai rotunjor, ca mine…
… dar am urcat, încercând să descopăr și alte grote sau semne lăsate de oamenii de demult…
… am trecut mai departe, tot mai sus… până când cărarea s-a ascuns sau pur și simplu a dispărut…
Pe undeva ar mai fi și o a cincea grotă, aceasta fiind acoperită cu bolovani. Nu am văzut unde ar putea fi locul acesteia.
La final ce mai puteam face? M-am așezat la măsuța de lângă intrare, cu ochii în visare, încercând să îmi închipui cum au reușit oamenii de atunci, cu atât de puține resurse materiale și unelte, să sape în stâncăraie… Oare ce i-a îndemnat și i-a mânat de au depus așa eforturi istovitoare ani, zeci poate sute de ani…
Să fie doar credința? Simpla, pura credință?
Galeria de imagini de acolo, mai jos.
Hai la Plimbare :O) 