Desi se afla cam departe de localitatea unde eram cazati (Baiersbronn), am condus cu placere 300 de km pana la Cetatea Eltz. Normal, inca 300 de Km la intoarcere. Dar in Germania sunt multe autostrazi, majoritatea fara limita de viteza, asa ca am ajuns destul de repede acolo, cam in 3 ore. Cam 400 de km dus-intors au fost facuti pe autostrazi.
Dar, din punctul nostru de vedere, a meritat tot efortul. Burg Eltz este una dintre cele mai spectaculoase cetati vizitate de noi pana acum, cu origini inca din secolul 12. Forma sa actuala dateaza din 1604. Intre timp au fost facute modificari doar la interior.
Descendentii acelor familii traiesc si in zilele noastre, burg-ul fiind caminul lorzilor si contilor de Eltz de peste 30 de generatii. Este unul dintre putinele castele intacte ale Europei, care nu a suferit vreo distrugere din cauza focului sau atacurilor militare, de peste 850 de ani.
Am parcat masina cam la 1.1 Km de Castel, dupa care am mers cam 15-20 de minute prin padure pana la el. Dupa o scurta sesiune foto la exterior, ne-am luat bilete de intrare si ne-am asezat la rand pentru turul in engleza. A trebuit sa asteptam cam jumatate de ora pentru ca erau foarte multi turisti, de toate nationalitatile, rusii fiind cei mai numerosi.
Din aceasta cauza nu am putut lua pranzul la terasele Cetatii, nu mai era nicio masa libera la cele doua terase amenajate in curtea interioara. Poate ca a fost mai bine asa, pentru ca la intoarcere, am iesit de pe autostrada si am nimerit in oraselul Sankt Goar de pe malul Rinului. Dupa ce am luat pranzul, ne-am plimbat pe strazile lui si ulterior cu masina de-alungul Rinului. Este un drum superb, presarat cu orase frumoase, cu multe castele de o parte si de alta fluviului, plus plantatii de vie cat vezi cu ochii.
Sa revenim la cetatea Eltz. Fiind proprietate privata, nici aici nu am avut voie sa fac poze la interior. Ca un element inedit, este cetatea in care nu simteai frigul in anotimpurile reci, in ciuda camerelor spatioase si a zidurilor din piatra. In Burg Eltz exista nu mai putin de 40 de seminee la 100 de camere. De asemenea, acolo am vazut cel mai vechi pat pictat din Germania, datand de pe la 1512 (daca imi aduc eu bine aminte).
Am trecut prin dormitoarele contilor de Eltzi si ale copiilor lor, prin sala cavalerilor, prin bucataria castelului, prin armurerie dar si prin trezorerie.
Interesante erau si portretele copiilor, care aveau niste capete mari pe corpuri subdimensionate de adulti. Ghidul ne-a explicat ca pictorii veneau cu corpurile desenate iar parintii copiilor (conti si contese) il alegeau pe cel pe care vroiau sa fie pictat capul copilului lor.
De-alungul vremurilor, proprietarii cetatii au avut functii politice importante, doi dintre ei fiind Electori. Adica unul dintre cei sapte electori ai Germaniei care aveau rolul alegerii Imparatului.
Am mai vazut o multime de tunuri in miniatura, toate functionale. Din cate am inteles, erau prototipuri la scara mica cu care manufacturierii acelor timpuri mergeau la posibilii cumparatori. Le aratau iar acestia alegeau modelul favorit, dupa care acesta era fabricat la scara mare.
Am mai vazut si o mica capela asezata chiar in dormitorul stapanului Cetatii. Insa nu oricum, pentru ca dupa regulile bisericii nu ai voie sa dormi sub acelasi acoperis cu cel al Casei Domnului. Asa ca respectiva capela a fost construita in afara peretilor castelului, intr-un soi de balcon, cu un acoperis separat. Datorita acestui tertip reprezentantii bisericii le-au permis sa foloseasca capela.
Cateva imagini de la Cetatea Eltz, in continuare.
Hai la Plimbare :O) 