În toate vacanțele noastre plecăm cu mașina, îmi place să conduc, mă simt încă ok după ce stau multe ore la volan. În afară de stresul traficului infernal din România, după ce se trece granița în Ungaria totul devine mult mai relaxat. Conduci de plăcere.
Așa că m-am gândit să fac câteva articole cu cele mai frumoase șosele alpine pe care am condus în ultimii ani în afara țării, cum ar fi Passo dello Stelvio, drumul către Davos, cel către Grossglockner și altele. Nu de alta, dar poate dau idei și altor pasionați de plimbări lungi cu mașina.
Primul ar fi despre Silvretta, o șosea alpină între valea Paznaun din Tirol și valea Montafon din regiunea Vorarlberg. O șosea pitorească de aproximativ 20 de kilometri care urcă până la pasul Bielerhöhe și la barajul Silvretta, la o înălțime de 2.037 de metri deasupra nivelului mării.
Pornește din orășelul tirolez Galtur și se termină în Partenen, în regiunea Vorarlberg. Sau invers, în funcție de direcția din care veniți. Este o șosea cu plată pe care noi am ales să o traversăm dus-întors. Nu mai știu exact cât am plătit, parcă în jurul a 20 de Euro. Normal, este permis atât accesul mașinilor, caravanelor sau motocicletelor, cât și al bicicliștilor.
Din păcate nu am avut parte de o vreme însorită, ci de una ploioasă, deși eram în toiul verii. La prima trecere, dinspre Galtur, a plouat non-stop. La întoarcere s-a oprit ploaia și speram că avem mai mult noroc. Dar la barajul Silvretta, când ne-am dat jos din mașină pentru a face câțiva pași pe jos, poate chiar o drumeție în jurul lacului de acumulare, a început din nou să toarne destul de puternic. Așa că nu prea am avut cum să ne plimbăm mai mult la pas pe acolo, deși peisajele alpine care se deschideau în jurul nostru ne îmbiau să o facem. Nici măcar restaurantele nu erau deschise, pesemne datorită vremii posomorâte și lipsei turiștilor din acel moment.
Priveliștile alpine care se deschid în fața șoferului și a partenerilor de drum sunt extraordinare, te îmbie să te oprești cât mai des și să faci poze, multe poze – cu munții înalți și vârfurile lor înzăpezite de peste 3000 de metri, lacuri naturale și de acumulare, cascade la tot pasul și pajiști de un verde crud pe care ici-colo mai vezi câte o văcuță sau mai multe la păscut.
Cu siguranță vom mai reveni pe Silvretta, poate data viitoare vom avea parte de o vreme mai frumoasă.
Detalii despre șoseaua alpină Silvretta aici.
Câteva imagini de acolo, în continuare.
Hai la Plimbare :O) 