După ce am vizitat complexul muzeal Etar, am mers de ne-am cazat în Arbanasi, un sătuc cochet poziționat pe vârful muntelui, cu o panoramă superbă asupra orașului Veliko Târnovo.
Am luat prânzul la pensiune apoi am coborât repede cu mașina în Veliko pentru a vizita cetatea Tsarevets. Unul dintre locurile istorice importante ale Bulgariei, vizitate și de către mulți turiști români.
Am ajuns relativ repede acolo, mai greu a fost să găsim loc de parcare. Ceea ce este oarecum ciudat, vin o groază de turiști și nu este amenajată nicio parcare cu plată, în care să aibă loc câteva sute de mașini. Nimic, așa că am dat o roată prin centrul orașului și am avut noroc, un românaș de-al nostru pleca de pe un loc, l-am flash-uit că poate să iasă, eu bucuros strecurându-mă imediat pe locul de aur.
Oricum am parcat aiurea, deși erau mai multe mașini acolo, pe marginea șoselei. La întoarcere am văzut cum ridicau mașinile la vreo 10-15 metri distanță de a noastră. Am scăpat cu bine, însă mi-am dat seama că Veliko are o problemă cu parcările turistice, cu lipsa lor mai degrabă.
Să revenim. Am parcat și am luat-o către intrarea în Cetatea Tsarevets. Am plătit biletele de intrare (6 leva de familie parcă) și am luat-o agale în sus, pe sub poarta de intrare.
Încă de cum am văzut-o, de departe, mi-am dat seama că acolo a fost cândva o fortăreață imensă, un adevărat oraș medieval.
Ziduri de apărare groase care înconjurau tot muntele, mă rog, dealul din piatră, cu turnuri de apărare, grozavă cetate trebuie să fi fost acolo.
Iar un panou cu rol informativ mi-a confirmat, acolo a fost una dintre cele mai mari cetăți din toată zona balcanilor. Noi nu cred să fi avut o cetate atât de mare, nu în acele vremuri. Chiar era comparată cu Roma sau cu Constantinopolul în acele timpuri.
Practic, viața cetății Tsarevets a fost una destul de scurtă, din 1185 și până în 1393. Mă refer la anii săi de apogeu, în momentele în care a fost capitala celui de-al doilea regat bulgar. Era cea mai mare, mai bogată și mai bine apărată cetate la sud de Dunăre.
În 1393 a fost asediată timp de câteva luni de către otomanii conduși de fiul lui Bayazid I, care într-un final au cucerit-o și, normal, au distrus-o. Chiar nu îmi închipui cum a fost cucerită, pentru că avea apărare atât naturală, din partea râului Yantra și a poziției sale înalte, plus ziduri groase, de cel puțin 2 metri, turnuri de apărare, bănuiesc că și o armată numeroasă. Pesemne că turcii au fost mai mulți, câtă frunză și iarbă…
Restaurarea Cetății Tsarevets a început în 1930 și s-a încheiat în 1981, când a fost reconstruită pesemne și biserica din vârf.
Însă după ce am trecut de poarta de intrare am constatat că nu există indicatoare pentru vreun tur logic al Cetății. Fără ghid, ești cam la voia întâmplării acolo. Așa că, în voia sorții am luat-o ușor la pas spre stânga, către unul dintre turnurile de apărare și apoi în sus, către locul în care se află ruinele palatului… după cum am spus, distrus de turci.
… printre ruinele caselor celor care locuiau acolo, târgoveți, meșteșugari, slujitori, soldați etc.
După cum se observă, palatul era o adevărată fortăreață, aflată într-o fortăreață. Chiar nu-mi pot închipui ce desfășurări de forțe trebuie să fi fost aici pentru a-l putea cuceri.
Apoi am urcat în sus, către biserica reconstruită în anul 1981, care nu a fost sfințită de Biserica Ortodoxă Bulgară nici până acum.
Unul dintre motive poate fi cu siguranță și modul în care a fost pictată. În ultimii ani de comunism ai Bulgariei, într-un stil neo-comunist, alambicat, cu influențe mai degrabă ideologice, hai, poate și istorice. Cu prea puține motive religioase, mai degrabă fiind evocate, într-un stil modern și sumbru, momente istorice, bătălii, cu regi și cavaleri fantomatici (ca în Lord of The Rings).
Cred că zăbovit vreo 30 de minute acolo în biserică, privind cu atenție la toate frescele. Ciudate sentimente am avut, bulversante. Într-un final am ieșit și am privit la frumoasa panoramă ce se desfășura în fața ochilor noștri.
Pe dealul de lângă se văd ruinele Cetății Trapezitsa, și ea distrusă tot atunci.
Apoi am luat-o înapoi către ieșire, nu fără a admira în continuare superbele panorame asupra orașului Veliko Târnovo.
Am petrecut două ore acolo în Cetatea Tsarevets și singurul lucru pe care l-aș reproșa este lipsa panourilor informative, toate detaliile de la fața locului fiind documentate de pe internet, pe telefoane.
În rest, am lăsat imaginația să zburde la vremurile glorioase ale acestei Cetăți.
Hai la Plimbare :O) 