După ce s-a terminat vacanța noastră în Dolomiți, am preferat să mai stăm încă câteva zile prin Austria pentru că nu prea aveam chef să ne întoarcem atât de repede acasă. Iar trecerea dintre Italia și Austria nu am dorit să o fac pe autostrăzi, deși ar fi fost mult mai comod. Așa că am căut o altă soluție pentru a traversa munții dintre cele două țări.

Am căutat pe google maps și am găsit – Pasul Stalle. Nu neapărat la fel de spectaculos ca Silvretta sau Pasul Stelvio dar a fost un drum pe care am condus cu plăcere.

Însă nu-l recomand celor care nu stăpânesc foarte bine volanul sau nu sunt siguri pe drumuri înguste, cu posibil trafic din sens opus. Pentru că, după cum se vede mai sus, șoseaua era lată cât mașina, nici măcar motocicliștii nu m-au depășit până când nu am tras eu ușor dreapta unde am avut destul spațiu. Oarecum genul de șosea pe care am întâlnit-o și când am urcat cu mașina la refugiul 5 Torri.

Mie tocmai de aia mi-a plăcut, consider că a fost palpitant, îmi place genul ăsta de șosele de munte. Atunci am avut noroc și nu a apărut nicio mașină din sens opus. Oricum totul ar fi decurs extrem de civilizat, pentru că așa se întâmplă pe acolo – cine are mai mult spațiu face manevrele necesare.

Cel puțin așa este pe partea italiană, pentru că după graniță, în Austria, apare și cea de-a doua bandă. Șoseaua din pasul Stalle ajunge la o înălțime de 2052 de metri, destul de sus aș putea spune.

Dar, după aproximativ 30-45 de minute de condus am ajuns la minunăția de lac de mai sus, Obersee. Așa că, ne-am oprit, am parcat în spațiul amenajat și am plecat puțin la plimbare.

Și la pozat de văcuțe…

Dacă nu ar fi fost o vreme atât de mohorâtă cred că am fi zăbovit mai mult pe acolo. Era și o căbănuță destul de drăguță pe malul lacului.