M-am îndrăgostit de Brașov încă din anii studenției, când îl băteam la pas cu prietenii. Sigur, atunci interesele noastre erau cu totul altele, mergeam acolo mai degrabă pentru a ne distra departe de prăfuitul nostru București.
Acum, la o vârstă deja înaintată, mi-am dat seama că îi apreciez farmecul la adevarata lui valoare, fiind unul dintre orașele în care mă simt excelent ori de cate ori îl vizitez. Dacă în tinerețe aveam treabă cu altele, ce țin mai degrabă de voie bună, acum îi admir casele și cartierele vechi, aerul boem de oraș istoric și medieval de nivel european, oamenii parcă mai calmi și mai zâmbitori, care își trăiesc liniștiti viața. Îmi place să mă plimb alene pe straduțele vechi și strâmte, să descopar de fiecare dată lucruri noi, pe care nu le mai văzusem.
Acum ceva timp am făcut câteva instantanee cu Brașovul văzut de sus, de pe drumul ce duce către Poiană, mai exact de la Turnul Alb și de la Cetate. Dacă îl privești din aceste locuri, parcă uiți pentru câteva clipe că te afli în România…