În drum spre București ne-am oprit și la Cetatea Neamțului, pe care noi nu am apucat să o vedem după restaurare. Pentru că era practic o ruină până în 2009, după cum o atestă imaginile de mai jos…

Scurte informații istorice despre Cetatea Neamțului

  • Cetatea poartă numele râului Neamț, care curge la poalele muntelui, denumit și Ozana
  • Este localizată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe stânca Timuș de pe Culmiea Pleșului, la o altitudine de 480 de metri
  • A fost ridicată la porunca lui Petru I Mușat în anul 1395
  • După ce a învins oștile Moldovei la Valea Albă, Sultanul Mehmet al II-lea, cuceritorul Bizanțului, a asediat-o dar nu a reușit să o ocupe. Ștefan a vrut să se retragă în Cetate, aflată la numai 28 de km de Valea albă dar, conform legendei, mama sa a refuzat să-l lase să intre și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste.
  • Nici regele polon Jan Sobieski nu a cucerit-o, în anul 1691, fiind apărată atunci numai de un grup de plăieși
  • Pe timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504) au fost supraînălțate zidurile, au fost ridicate patru bastioane dar și podul în formă de arc, sprijinit pe 11 piloane din piatră
  • Domnitorul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) a ordonat efectuarea unor lucrări la Cetatea Neamț. După fuga acestuia în Transilvania în 1538, Cetatea Neamț și-a deschis porțile în fața oștilor lui Soliman Magnificul.
  • La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a incendiat toate Cetățile
  • La 1600 își deschide porțile fără luptă în fața armatei lui Mihai Viteazul, primul domnitor care a unit Țările românești
  • În 1646 a fost transformată în mănăstire de Vasile Lupu
  • A fost distrusă parțial de Dumitrașcu Cantacuzino în 1675
  • În 1717, la ordinul lui Mihai Racoviță, este distrusă și își pierde importanța militară din zonă.
  • A fost restaurată între anii 2007-2009 pe fonduri europene. în valoare de 2.8 milioane de Euro

Mai multe informații despre istoria zbuciumată a Cetății Neamț, aici.

De altfel este una dintre cele mai importante 9 cetăți de apărare ale Moldovei medievale – Hotin, Suceava, Cetatea Romanului, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul Vechi și Soroca. Unele în ruină, altele nu mai sunt pe teritoriul actual al țării noastre.

Vizita noastră la Cetatea Neamțului

Am parcat mașina într-un spațiu amenajat cu plată și apoi am mers pe jos până la intrarea în Cetate, vreme de vreo 15 minute, într-o urcare destul de aprigă și pe o alee acoperită pe anumite porțiuni cu gheață. Ca pinguinii am călcat pe acolo…

Dar pe parcursul aleii ne-am tras sufletul citind panourile informaționale despre istoria Cetății, despre cultură și tradiții, faună și floră.

Aleea, parte asfaltată, parte cu zăpadă și gheață, ne-a dus până sub imensele piloane ale podului de acces în Cetate, care datează de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Construit în formă de arc pentru ca atacatorii să fie nevoiți să schimbe poziția scuturilor în timpul atacului, eventual să rămână pentru câteva momente în bătaia săgeților apărătorilor.

Apoi am ajuns la casa de bilete.

Unde am platit 24 de lei pentru adult, 6 lei pentru elev și 20 de lei taxa foto.

Imediat am luat-o la pas pe podul de acces către intrarea în cetate.

Înaintea intrării am văzut “cursa de șoareci”, care pesemne că era o podea falsă pe vremuri iar atacatorii neatenți cădeau pe acolo jos de tot, în adâncul șanț de apărare.

Am pătruns în curtea interioară pe sub turnul construit pe vremea lui Ștefan cel Mare și ne-am îndreptat către camerele care aveau ușile deschise.

Prima, în stânga intrării, temnița.

Infracțiunile consemnate la acea vreme erau viclenia, neascultarea, tâlhăria și furtul, moartea de om, răpirea de fete, bigamia, sacrilegiul, erezia, limba strâmbă (mărturia mincinoasă), sudalma mare (calomnie), ucisături, sfada, insultele… etc. Normal, foame, frig, așa că încarcerații își pierdeau cu siguranță sănătatea.

A urmat monetăria…

Informații despre prima mențiune a circulației monetare moldovenești se află într-un document al lui Petru I Mușat, din 10 februarie 1388. Ultimele emisiuni monetare au fost din timpul lui Dabija Vodă (1661-1665). Principalele monede din acele vremuri medievale au fost asprii de arginți (banii), crăițarii (Austria, Polonia), ducații (Veneția), florinii de aur (Florența, apoi Austria și Ungaria), galbenii (emiși de Veneția, Genoa, Ungaria și de Transilvania), groșii (Ungaria, Polonia, Boemia), leul (133 de aspri), ortul (polonez, turcesc, de Brandenburg) etc…

Apoi am pătruns în camera de provizii…

Eu aș fi amenajat acolo o mică bucătărie/plăcintărie tradițională, ca să își ostoiască călătorul foamea…

A urmat bucătăria…

… urmată de alte camere de provizii, acum lapidarium.

În curte, după ce am ieșit din lapidarium, am văzut un bust al lui Ștefan cel Mare, în vremea căruia Cetatea Neamț a cunoscut cea mai importantă dezvoltare.

Apoi am intrat în sala armelor, care are prea puține arme…

Acolo, am pătruns printr-o ieșire secretă…

Am mers apoi către sala de judecată, în capatul căreia mai era un iatac și o cameră de taină, unde se discutau secretele de stat.

Am urcat pe scări și am pătruns într-o altă încăpere în care era amenajată Neagra Temniță, în care lumina nu pătrundea mai deloc. Și în care se găsesc osemintele a câtorva zeci de anonimi din evul mediu, care au murit acolo.

A urmat un alt spațiu de locuit…

Apoi paraclisul Sf. Nicolae.

Încă un spațiu de locuit, cel a Pârcălabului…

În curte se poate vedea și Fântâna Cetății Neamțului…

Și cam atât deocamdată. Nu am putut urca în niciunul dintre turnurile de apărare, pesemne din motive de siguranță. De asemenea, nu prea există mobilier din acele vremuri. Nici nu ar avea de unde dacă ținem cont că cetatea a fost în ruină mai mult de un secol. Însă compensează prin panourile informaționale, detaliate, despre momentele istorice și cei care au cârmuit-o.

Alte imagini de la Cetatea Neamțului, mai jos.

Am avut parte de o zi frumoasă acolo sus, așa că ne-am simțit chiar foarte bine. Cetatea Neamț este un obiectiv turistic important pentru orice pasionat de istorie și călătorii, așa că vă recomand să-i faceți o vizită când sunteți prin zonă.