Iarna în turul României cu mașina, scurt rezumat și impresii de pe drum. Obiectivele turistice vizitate.

Pentru că nu aveam de gând să-l las pe puștiulică să stea permanent în casă în timpul scurtei vacanțe inter-semestriale, am hotărât de comun acord să plecăm la o tură prin țară.

Pentru a vizita câteva dintre Muzeele Satului din nordul țării, poate încă o dată cele mai frumoase mănăstiri din Bucovina, eventual altele pe care nu le văzusem, plus Cetatea Sucevei și a Neamțului. Mamițul nu a putut veni, având o perioadă destul de intensă la serviciu, așa că am plecat doar noi doi, ca „golanii”.

Și, sincer să fiu, nu mai fusesem până acum în turul României pe timp de iarnă, era ceva nou pentru noi.

Traseul inițial, dar nu cel final

Deși aveam în plan să vizităm toate cele cinci muzee ale satului din nordul țării (Timișoara, Cluj, Sighetu Marmației, Baia Mare și Suceava), am reușit să mergem doar la trei dintre ele – la Cluj, Sighetu Marmației și la Suceava. Am făcut calcule de kilometri, de timp alocat dar și de buget, așa că am scurtat chiar în noaptea precedentă plecării traseul, preferând să renunțăm pentru moment la cel din Timișoara.

Apoi, realitatea din teren ne-a făcut să-l păsuim pentru o dată ulterioară și pe cel din Baia Mare. În sensul că dura mult prea mult să ajungem de la un obiectiv turistic la altul, din cauza drumurilor extrem de proaste din prea minunata noastră țărișoară.

Așa că traseul final arată ca mai sus. Cinci zile, patru nopți de cazare – una la Cluj, o alta la Sighetu Marmației și încă două la Suceava.

Obiective turistice culturale, tradiționale, monahale și istorice

Deși pe timp de iarnă, pe o vreme mohorâtă în majoritatea zilelor, excepție fâcând ultima, am văzut destule obiective turistice frumoase. Eu nu le am cu schiul, din păcate, de trasee pe munte prin zăpadă nu eram pregătiți, așa că am vizitat destul de multe muzee, câteva dintre ele în premieră pentru noi.

Acestea sunt

Parcul Etnografic al Transilvaniei
Plimbare de seară prin frumosul centru istoric al Clujului
Muzeul Satului Maramureșean
Mănăstirea Bârsana
Am trecut prin frumosul sat bucovinean Ciocănești
Cele mai frumoase mănăstiri ale Bucovinei – Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița și Putna
Cetatea de Scaun a Sucevei
Muzeul Satului Bucovinean
Cetatea Neamț

Totul pare frumos, interesant și o idee bună, nu? Din cele mai puncte de vedere, așa și este. Țara noastră este foarte atractivă din punct de vedere al obiectivelor turistice, chiar și pe timp de iarnă.

De ținut cont că obiectivele turistice care aparțin instituțiilor de stat nu prea sunt deschise lunea, unele nici marțea. De asemenea, orarul de funcționare al acestora este destul de scurt, se închid foarte devreme pe timp de iarnă, pe la orele 16.00 – maxim 17.00. Mai sunt și câteva excepții, bineînțeles.

Așa că, după aceste ore, va trebui să vă îndreptați atenția către alte activități, cină la vreun restaurant, mall-urile din orașele mari, etc, dacă nu vreți să vă retrageți în camerele de cazare odată cu găinile.

Șoselele României? O experiență aproape horror!

Din punct de vedere al obiectivelor turistice vizitate am fost extrem de mulțumiți, am văzut multe lucruri interesante și locuri frumoase.

Singura hibă majoră în acest iernatic tur al României a fost calitatea șoselelor pe care am condus, din acest punct de vedere experiența fiind aproape una horror. Pe anumite porțiuni am simțit că ne-am întors în vremea comunistă. Parcă nimic nu s-a schimbat în bine în cei 30 de ani trecuți de la Revoluție. Și parcă îmi aduc aminte că șoselele erau mult mai bune acum vreo 10-12 ani când am mai fost pe acolo…

Dacă ar fi să caracterizez, starea șoselelor românești din această iarnă a anului 2019 ar fi următoarea – 1/3 bune și foarte bune, 1/3 așa și așa și 1/3 horror, pline de gropi, ca după un bombardament. Practic, tot ce este în afara drumurilor naționale, care nici ele nu sunt pe alocuri în cea mai bună stare, se află la stadiul de jale.

Drumurile județene, care fac legătura între sate, de la Cluj în sus către Sighetu Marmației (prin Târgu Lăpuș), apoi în Bucovina de la Cârlibaba, prin Ciocănești și până aproape de Suceava, de la Vama și până la Putna, sunt într-o stare deplorabilă. Groapă lângă groapă, după groapă, practic nu ai cum să le ocolești.

Traumă fizică asupra mașinii, care riscă schimbarea elementelor de articulații după o astfel de tură prin România rustică, traumă psihică asupra șoferului, cu nervii întinși la maxim după o astfel de aventură. Ca să nu mai spun că nici autostrada de la București către Pitești nu este în cea mai bună stare, fiind la rândul ei plină de gropi și denivelări.

Singura șosea pe care m-am simțit cu adevărat bine, pe care am condus cu cea mai mare plăcere, ca în vest, a fost în Munții Rodnei, de la Borșa și până la Cârlibaba. Unde s-a terminat asfaltul și am mers în continuare vreo 20-30 de km pe un macadam împuțit, plin de gropi.

Dar, ca o impresie generală, șoselele României sunt într-o stare groaznică și fac impracticabil turismul la un nivel decent. Turism de calitate, fără șosele bune, nu prea se poate. Data viitoare mă gândesc bine de tot dacă mai voi avea curajul să mă înham la un astfel de drum.

Dar ce țară frumoasă avem… păcat că șoselele nu îi împlinesc adevăratul potențial turistic…

Experiențe culinare și cazări la pensiuni. Unde ne-am simțit bine, unde am mâncat excelent.

La capitolul cazare am preferat pensiunile, pentru costuri cât mai reduse posibil. Pentru că bugetul nu a fost chiar unul nelimitat. Iar dintre cele trei cazări, două mi-au mers la suflet, așa că le vom călca pragul de câte ori vom mai merge în acele zone. Dar nu am ales nici cele mai ieftine variante, un minim de confort și de curățenie este necesar…

Prima în ordinea preferințelor este Agropensiunea Ioana de lângă Suceava, gospodărită de oameni inimoși, vorbăreți și dornici să ofere o mulțime de informații despre zona Bucovinei și despre ce este de vizitat pe acolo. Și se află la numai 3 minute de mers cu mașina față de Cetatea de Scaun a Sucevei și de Muzeul Satului Bucovinean.

Iar micul dejun a fost o adevărată experiență culinară bucovineană, cu produse făcute în casă – zacuscă de ardei, piftie de cocoș, cașcaval, salată de hribi murați, dulcețuri de afine și de zmeură. Toate gustoase, nu ne mai săturam gustând din fiecare.

De asemenea, o experiență culinară deosebită am avut-o la Restaurantul Național din Rădăuți, unde am mâncat vestita ciorbă rădăuțeană, gătită prima oară chiar acolo și chiar foarte bună, plus o delicioasă porție de creier pane. Porții sănătoase, prețuri decente, ne-a plăcut acolo.

De asemenea, nu trec cu vederea Pensiunea Marinela de lângă Sighetu Marmației, cu camere curate și unde am mâncat o delicioasă ciorbă de cartofi și cu carne de porc, plus smântână, la cină.

De asemenea, o gustoasă plăcintă pe plită cu dulceață am mâncat la Mănăstirea Bârsana.

La capitolul meu preferat, berea, am degustat pentru prima dată produsele fabricii Bermas – anume berea Suceava, Călimani, Bermas și Solca, foarte bune toate. Le-am găsit la Auchan din Iulius Mall, în Suceava.

Tot acolo, la Iulius Mall, am mâncat pentru prima dată la Spartan un souvlaki cu amestec de viţel, purcel şi berbecuţ și de toate. Foarte bun, mi-a plăcut, deși nu este genul meu preferat de mâncare, îl consum destul de rar. Dar, încă o dată, a fost foarte bun, îndestulător și chiar gustos.

Costurile turului cu mașina în România, în cele cinci zile de iarnă

Carburant, benzină, aproximativ 700 de lei pentru cei 1600 de km
Cazare, în jur de 150 de lei camera pe noapte cu mic-dejun inclus în preț (600 de lei în total)
Intrări la muzee ale satului, cetăți, mănăstiri, aprox. 200 de lei în total
Plus mesele de prânz sau de seară și cumpărături adiacente (bere locală din Suceava, trei sticle de vin liturgic de la Mănăstirea Neamț, suveniruri, un borcan de miere de la Voroneț, două borcănașe cu șerbeturi de la mănăstiri, alte două borcănașe cu zacuscă de ghebe de la Neamț, pâine și colaci cu miere de la Mănăstirea Agapia etc) – 700 de lei să zicem
Un total de 2200 de lei (aprox. 460 de Euro la cursul actual), pentru cinci zile în turul României cu mașina, fără a face excese.

Normal, costurile pot fi reduse atât la carburant (dacă se conduce cu o viteză mai mică de croazieră), dar nu cu foarte mult, cât și la cazare sau mâncare, dacă scade calitatea acestora. Însă cu mai puțin de atât, părerea mea că nu se poate. În aceeași ordine de idei, costurile pot să crească, dacă se aleg cazări mai bune și dacă se cheltuie mai mult pe mese sau alte cumpărături adiacente.

Ca să rezum? Mini-vacanța noastră a fost o experiență între agonie și extaz – agonie din cauza drumurilor extrem de proaste și de periculoase pentru orice șofer, extaz datorită peisajelor care ni s-au arătat în fața ochilor pe tot parcusul plimbării dar și a locurilor frumoase vizitate, a mâncării bune și a oamenilor minunați cu care am stat la taclale.