La Castelul Corvinilor, sub asediul miilor de vizitatori

De la Sarmizegetusa Regia am plecat către Castelul Corvinilor din Hunedoara, de altfel cel mai frumos castel din România din punctul meu de vedere. Chiar este considerat unul dintre cele mai frumoase castele gotice ale Europei și ale lumii, fiind vizitat de peste 350.000 de turiști anual (după cifrele anului 2018). Și unul dintre cele mai importante, cu o istorie de peste șase secole.

Îl mai vizitasem acum ceva timp, când copilul era mic. Mi-am zis să il arăt și acum, poate înțelege mai multe detalii istorice.

Dar ce lecții de istorie, ce vizită tihnită, era ca la Verdun acolo, mii de turiști care îl luau parcă cu asalt din exterior dar și la interior, un adevărat viespar care te obosește psihic și care te face să vrei să scapi cât mai repede. Venit, văzut… și cam atât.

Mai mult, deși are una dintre cele mai mari taxe de vizitare din România, 30 de lei de adult, vizita la interior se face haotic, după propriul plac al fiecăruia. După părerea mea, ar fi trebuit organizate tururi din 15 în 15 minute (în orice caz, la un anumit interval de timp, în diverse limbi), cu ghizi care să plimbe vizitatorii prin toate punctele importante și care să le ofere explicațiile necesare despre istoria castelului. Așa, intri și te plimbi peste tot după cum te duce capul, fără vreun fir logic. Fără a înțelege mare lucru, rămâi doar cu amintirile despre construcția acestuia, de altfel una chiar impresionantă.

De asemenea, la mai bine de 10 ani de la prima noastră vizită, nu am sesizat să se fi schimbat prea multe la interior, în orice caz, nimic semnificativ. Tot săli aproape goale, cele câteva steaguri atârnate aproape de tavan nu se pun. Ba nu, mint, au încropit cică o bucătărie ca în timpurile medievale, care se vede de la o poștă că nu este cea originală.

Scurt istoric al Castelului Corvinilor (Huniazilor)

  • prima fortificatie de piatră de la Hunedoara a fost datată la început de XIV
  • de menționat că a fost așezată lângă locul unei cetăți dacice, urme ale acesteia, cu o vechime de peste trei milenii fiind descoperite pe dealul Sânpetru. Normal, după cucerirea Daciei, locul a fost ocupat de trupe romane
  • fortificația de piatră ar fi fost donată de către regele Sigismund de Luxemburg lui Voicu Hunyadi în anul 1409, tată lui Iancu de Hunedoara
  • a doua fază – pe locul acesteia ridică Iancu de Hunedoara castelul, în secolul XV, după anul 1440. Capela este ridicată în 1446, apoi Palatul cu Sala Cavalerilor și Sala Dietei.
  • după moartea lui Iancu castelul va fi moștenit de Matei Corvin, regele Ungariei.
  • castelul ajunge ulterior în proprietatea familiei Torok (1526-1618) iar mai apoi în proprietatea principelui Bethlen, care îl decorează cu elemente renascentiste
  • a patra fază, în secolul XVII sunt modificate părți din castel la ordinele principelui Gabriel Bethlen. Este construit atunci palatul mare dinspre oraș.
  • în anul 1724 castelul trece în proprietatea statului maghiar iar la 1918 în patrimoniul Ministerului Cultelor Române, după victoria din primul război mondial

Vizita noastră la Castelul Corvinilor

Încă de la intrare mi-am închipuit cam cum stă situația în interiorul castelului… puhoi!

După ce am trecut podul de acces, din lemn, sprijinit pe patru piloni imenși din piatră, am intrat în curtea interioară, oarecum descumpăniți pentru că nu știam încotro să o luăm… Dar cum mai fusesem acolo cu ceva timp în urmă, am zăbovit un pic în curtea interioară…

Apoi am intrat în imensa sală a cavalerilor, așezată la parterul Palatului mare…

… unde ne-am uitat cu atenție mai ales la elementele decorative ale pardoselei, la stemele stăpânilor castelului, sau la cele de pe tavan și de pe coloanele octogonale de susținere. Avea rolul unei săli de mese la evenimente deosebite sau ale unei săli de judecată.

A urmat Sala Dietei, construită în secolul XV în timpul lui Iancu de Hunedoara, un spațiu dedicat ceremoniilor.

Pentru ca apoi să mergem sus de tot în palatul administrativ, pentru a vizita o mică expoziție etnografică…

… aceasta fiind dedicată Pădurenimii, o zonă etnografică din estul Munților Poiana Ruscă.

Apoi am mers prin galeria Neboisa către turnul pustiu…  Nje Boisia (Nu te teme), de pe vremea mercenarilor sârbi…

… și pe la turnul Capistrano. Aici ar fi locuit călugarul franciscan Ioan de Capistrano, reprezentantul Inchiziţiei. Chiar lângă turn, acesta avea o nişă secretă, de unde asculta cu ajutorul unei pâlniii şedinţele care se desfășurau în lipsa lui Iancu de Hunedoara în sala Dietei. Cine nu vorbea frumos de conducător era trecut pe răboj…

Apoi am vizitat Loggia Matia și Camera de Aur, dormitorul regelui Matei Corvin…

Pentru ca imediat să ajungem la capela castelului Corvinilor…

A urmat lapidariul gotic, unde erau expuse blazoane ale lui Iancu de Hunedoara, o fereastră a logiei Matia sau fragmente din balcoanele sălii dietei…

Apoi am luat-o către terasa de artilerie și am trecut pe lângă fântâna Cetății Corvinilor, cu a sa legendă…

Legenda zice că fântâna a fost săpată de 3 prizonieri turci, cărora Iancu de Hunedoara le-a promis eliberarea dacă vor găsi apă. După 15 ani de săpat, aceștia au găsit apă la o adâncime de 28 de metri. Dar Iancu murise atunci iar soția lui, Elisabeta Szilagyi, a ordonat uciderea prizonierilor turci. Ultima dorință a acestora a fost să înscrie pe cheile fântânii: Apă ai, inimă n-ai. 

De altfel, o legendă asemănătoare celei de la Cetatea Râșnov…

Dar, în realitate, conținutul descifrat de specialiști ar fi “Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”.

Aici se afla și așa-zisa groapă a urșilor. Unde erau ținute animalele sălbatice, hrănite cu prizonieri…

Apoi am urcat scările în partea superioară a Palatului Bethlen…

… unde nu se putea vizita mare lucru.

Am intrat ulterior și într-o cameră unde erau expuse trofee de vânătoare…

Pentru ca din curtea interioară să coborâm la baza unui turn unde erau prezentate metodele de tortură ale acelor vremuri medievale.

Și cam atât. Dacă erau organizate tururi cu ghid cu siguranță aș fi avut mult mai multe informații interesante despre istoria și construcția acestui frumos castel.

În orice caz, v-aș recomanda o vizită în timpul săptămânii, poate sunt mai puțini turiști și poate că sunt mai mulți ghizi disponibili să explice detalii inedite despre acest frumos castel al Corvinilor.

Alte câteva imagini de la Castelul Corvinilor, în continuare…