După efortul susținut de cu o zi înainte, când am făcut drumeția către vârful Musala din Munții Rila, ne-am zis să stăm o zi mai liniștiți, pentru a ne reface tonusul. În ciuda aspirinelor, saunelor și a piscinelor, febra musculară nu ne dădea pace.
Așa că am hotărât să facem plimbări mai relaxate, unul dintre obiectivele turistice propuse fiind chiar vestita Mănăstire Rila, aflată de partea cealaltă a masivului muntos.
Și, în timp ce conduceam către mănăstire, mi-a atras atenția un indicator spre Piramidele din Stob, o formațiune naturală din rocă și pământ cu forme conice alungite, ca niște piramide. Create de mama natură, nu de mâna omului. Imediat am schimbat direcția și în 10 minute parcam în spațiul amenajat de la intrarea în parcul natural.
Doamna de la intrare ne-a atenționat că este un traseu de 30 de minute dus, 30 întors. Ne-am zis că nu e nicio problemă, în ciuda faptului că era destul de cald. Ne gândeam că vom vedea piramidele de la baza lor…
Așa că am luat-o la pas, ușor, pe o cărare destul de lată, într-o urcare lină, vreme de aproape 10 minute, cu ochii după floricele și fluturași…
Apoi am ajuns la un indicator cu explicații despre aceste Piramide din Stob, de altfel formațiuni naturale din pământ și piatră, a căror formă este în permanentă schimbare din cauza precipitațiilor și a vântului. Practic, oricând una dintre ele se poate prăbuși, altele formându-se cu trecerea timpului. Sau, cine știe, peste câteva zeci sau sute de ani, tot dealul se va surpa și acestea vor dispărea pentru totdeauna.
Ba chiar circulă și legende despre aceste piramide din pământ de la Stob. Despre dragostea dintre o fată bulgară și un băiat turc, care nu se puteau căsători datorită diferențelor de ordin religios. Așa că fata s-a aruncat de sus iar în locul în care s-a prăbușit s-a format o piramidă numită, cum altfel, Mireasa.
Mai mult, o altă legendă spune că în timpuri străvechi exista o piramidă atât de înaltă, încât de pe vârful ei se putea vedea Macedonia.
Am citit despre legende și am început urcușul prin pădure. Și am urcat, și am urcat… noroc cu băncuțele așezate des pe parcursul cărării. Nu vroiam noi să mai facem mișcare, dar până sus am nădușit. Pentru că nu am văzut piramidele de la baza lor, ci de sus, de pe o cărare care trece pe deasupra lor…
Și cam în 20 de minute am ajuns la primul grup de piramide…
Interesant cum pe vârful unora stau ca niște pălării bolovani din piatră, unii cu un diametru de peste 1 metru. Curios cum acele structuri din pământ și pietriș până la urmă pot susține greutatea destul de mare a unui astfel de bolovan.
Apoi am luat-o în sus, prin soare și căldură, către cel de-al doilea grup de Piramide.
Care arată cam așa…
Am mai fi stat să le privim însă soarele puternic ne-a alungat. Era prea cald… Așa că am luat-o înapoi către ieșire… Oricum eram transpirați leoarcă…
Așa că, dacă sunteți prin zonă, vă recomand să le vizitați. Cine știe cât vor mai rezista în timp aceste formațiuni naturale, aflate totuși la mila mamei natură. Se pare că o vizită la apus ar fi mai potrivită, poate chiar toamna…
Hai la Plimbare :O) 