După ce ne-am plimbat prin milenarul Glendalough, am plecat către domeniul Powerscourt, unde este deschisă spre vizitare una dintre cele mai frumoase grădini din lume. Chiar numărul 3 a fost votată de către cititorii National Geographic.
De la Glendalough am urmat o șosea șerpuită, printre superbe peisaje irlandeze, cu muntele SugarLoaf (552m) mereu în raza vizuală. Da, SugarLoaf, Muntele cu Zahăr, cum este denumit și cel din Rio de Janeiro, din Brazilia.
Sus, pe vârful acestuia, se vedeau oamenii ieșiți la o plimbare.
Domeniul Powerscourt, ca și multe altele din Irlanda, are un castel, teren de golf, hotel, restaurante, plus magazine și unele dintre cele mai frumoase grădini amenjate din lume, după cum am mai menționat.
Domeniul Powerscourt are un istoric de peste 800 de ani. Actualul palat a fost construit în anul 1741, în jurul unei vechi cetăți medievale. A suferit diverse modificări arhitecturale de-a lungul timpului iar în anul 1961 a fost cumpărat de familia Slazenger, de la al IX-lea viconte de Powerscourt.
Da, este vorba de Slazenger, celebra marcă de echipament sportiv. Practic, familia Slazenger a cumpărat domeniul Powerscourt după ce a vândut marca sportivă către Dunlop. Un istoric interesant, aici.
După ce ne-am plimbat puțin prin magazinele de la parterul palatului, am intrat în grădini pentru a le vizita. Într-un ritm mai rapid decât am fi vrut, pentru că totul se închidea într-o oră.
18 Euro de familie pe timpul iernii a fost prețul de intrare. 25 de Euro este în anotimpul călduros.
De cum ieși pe teresa de sus a grădinilor Powerscourt te impresionează cea italiană, în a cărei extremitate este amenajat lacul cu fântănă arteziană și triton, după modelul unei vile din Sicilia. Terasele au fost amenajate în 12 ani, începând cu anul 1840.
Scările se termină la baza lacului, unde doi cai înaripați încadrează micuțul balconaș. În depărtate se vede SugarLoaf, muntele de zahăr. Caii înaripați au fost realizați din zinc în anul 1869, la Berlin.
Apoi am luat-o prin grădina înconjurată cu ziduri, unde pot fi observate tot felul de plante irlandeze, pe lângă iazul cu delfini, tot cu o micuță fântână arteziană, pe lângă cimitirul animalelor de casă…
… la baza lacului cu triton am avut parte de o vedere excelentă asupra castelului și a teraselor sale italiene…
Apoi luat-o ușor în sus, admirând toate statuile dar și copacii frumos tăiați, cu forme regulate…
… din depărtate am privit și grădina japoneză. Pentru că mai era puțin timp până la închiderea complexului nu am mai coborât la ea.
Copaci seculari, unii dintre ei plantați cu peste 250 de ani în urmă, ba chiar am văzut și o specie de Sequoia – Coast Redwood (Sequoia Sempervirens) la primbare pe aleile parcului.
De menționat că la numai 6km distanță se află și cascada Powerscourt, cea mai înaltă a Irlandei, de 121 de metri.
De asemenea, am văzut și grupuri statuare interesante, printre care și cel numit Laocoon și fiii săi, al cărui original bucură privirile turiștilor la Vatican.
Frumos acolo, chiar frumos.
Practic, domeniul Powerscourt face parte din Top 10-ul Irlandei din punct de vedere turistic, cu peste 1 milion de vizitatori anual.
Cred că în timpul verii, când toate plantele și trandafirii revin la viață este cu mult mai frumos pe acest domeniu. Așa că, sper că v-am mai pus încă un obiectiv turistic irlandez pe harta vacanței voastre.
Hai la Plimbare :O) 