Ploaie, vânt, raze de soare și peisaje superbe – Drumeție din Pasul Bratocea până pe Vârful Ciucaș

Un nou weekend, o nouă drumeție ne-am propus, de data asta în Munții Ciucaș, pe un traseu pe care nu-l mai parcursesem – din Pasul Bratocea și până pe Vârful Ciucaș.

După atâta stat în casă, trebuia să ne scoatem cumva pârleala… Așa că avem de gând să o tot ținem așa, weekend de weekend, cât ne țin picioarele…

Și cum Munții Ciucașului sunt printre preferații noștri din Carpați și din România, în care ajungem cel puțin o dată pe an, trebuia să facem o drumeție acolo și la începutul acestei veri din anul 2020.

Sâmbăta nu se anunța o vreme tocmai favorabilă, pentru că furtunile și ploile erau încă la putere în toată țara. Însă cum site-ul meu meteo preferat spunea că nu va ploua mai deloc, am decis să risc… Deși toate celelalte site-uri meteo prezentau contrariul…

Zis și făcut, ne-am trezit dis-de-dimineață și la orele 9 dimineața parcam mașina în spațiul amenajat din Pasul Bratocea. Înnorat afară, însă atmosfera era una plăcută, pe tot drumul de la București fusese așa… În pădure păsărelele ciripeau, era o dimineață cețoasă tipică de munte…

Până când ne-am dat jos din mașină… Când a început să toarne mărunt. Ups… Doamna mea a declarat imediat că ea rămâne la mașină… prietenii noștri ce tocmai apăruseră mă priveau cu neîncredere și m-au întrebat unde i-am adus pe o așa vreme…

I-am liniștit pe toți, că este doar o ploicică scurtă și că totul va fi ok… deși nici eu nu prea credeam ce spun…

Așa că le-am recomandat să se echipeze corespunzător și am luat-o din loc… Panourile cu urși nu m-au ajutat deloc, urșii fiind motiv de panică pentru anumite doamne partenere de drumeție… nu spun mai multe că mi-o iau…

Așa că, hopa în sus, prin pădure…

… apoi printr-o poiană largă… unde ploaia s-a oprit…

… dar unde a început să bată destul de puternic vântul, ce ne-a fost însoțitor permanent pe toată durata drumeției, mângâindu-ne suav sau pleznindu-ne cu forță sus pe culmea muntelui…

Nu ne-am dat bătuți, am continuat prin ceață și vânt, prin pădure până sus pe culmea Bratocea…

Am mers așa vreme de aproape 20 de minute, pe un drum forestier într-o pantă lină, până aproape de stația meteo. De la stația meteo a început urcușul mai serios, vreme de vreo 40 de minute…

… cam în 90 de minute ajungeam la primul semn către vârf..

… mai aveam aproximativ 2 ore și 30 de minute până acolo…

Am continuat, nu am stat prea mult pe gânduri, vântul bătea puternic și dacă stăteam pe loc înghețam…

… așa că, mai departe, prin nori, ceață, printre jnepeni… dar cu ochii după floricele, chiar am văzut primii rododendroni înfloriți…

Și sus, tot mai sus… până când perdeaua de nori s-a deschis pentru câteva zeci de minute și ne-au încălzit primele raze de soare…

… iar noi cu ochii roată după peisajele ce ni se deschideau în fața ochilor, primele din acea zi, pentru că practic urmasem cărarea fără să vedem ceva în jurul nostru până atunci. Ba chiar am zărit si Cabana Ciucaș de pe traseul nostru iar pâlcurile de rododendroni înfloriți erau tot mai dese…

Drumul continuă pe culmea Bratocea, pe pantă lină de nivel, care nu pune probleme din punct de vedere fizic.

Totul bine și frumos, chiar începusem să le bat obrazul companionilor că nu au avut încredere în mine… Până când am ajuns la ultimul indicator către Vârful Ciucaș, mai aveam 1 oră…

… moment în care ceața și vântul puternic a pus din nou stăpânire pe drumeția noastră. Nu am mai văzut aproape nimic până sus…

… nici de sus. Am fost singur și cu gâfâiala mea… mai mergeam 50 de pași, mai luam o pauză… Pantă destul de înclinată iar cărarea alunecoasă nu ne ajuta deloc, ba din contră.

Practic, de la pornire pe traseu și până pe vârful Ciucaș am făcut 3 ore și 30 de minute.

Normal, selfie-urile de rigoare cu borna de pe vârf… după care unii turiști s-au pus la plajă…

… iar ai mei la masă, pe marginea prăpastiei, cu ochii în hăul alb-lăptos… prin care nu se zărea nimic.

Nu am zăbovit prea mult acolo, am mâncat repede și am tăiat-o în jos la fel de repede, pentru că vântul bătea tot mai puternic în rafale, deloc plăcut în combinație cu sudoarea rece de pe spate… Dacă mai stăteam mult pe loc riscam să încep să dârdâi de frig.

Așa că am luat-o repejor în jos, pășind cu atenție ca sa nu alunecăm, pentru că era destul de noroios pe cărare.

Iar la 20 de minute de mers s-a întâmplat minunea pe care o așteptasem toată drumeția… norii s-au dat parțial la o parte, soarele și-a făcut apariția iar peisajele o dată cu el…

Munții Ciucaș se arătau în toată splendoarea lor, într-o compoziție dramatică care se schimba permanent sub acțiunea vântului…

Cumva știusem că așa va fi și că vom avea parte de peisaje spectaculoase.

Tigăile Mari, maiestoase, nu le văzusem niciodată din acea parte, doar de pe traseul dinspre Cabana Ciucaș, Goliat, paznicul Ciucașului, Muntele Roșu, vârfurile Gropșoarele și Zăganu, pe care le vom lua la pas cât de curând, în căutare de rododendroni…

… iar către finalul traseului am văzut Bucegii și Piatra Craiului, în continuare înzăpeziți…

Practic, după 7 ore și 30 de minute ne întorceam la parcarea din Pasul Bratocea. Deși începuse cu stângul, la final am declarat că a fost o drumeție cu adevărat frumoasă.

Avem chiar și un videoclip filmat pe parcursul acesteia.

Faptic traseu în Munții Ciucaș, din Pasul Bratocea și până pe Vârful Ciucaș (1954m)

  • Punct plecare – parcarea din Pasul Bratocea, pe DN1A, la limita dintre județele Brașov și Prahova
  • Distanța parcursă – aprox. 16km (8km pe sens)
  • Timp – 7 ore și 30 de minute (cu multe pauze de tras sufletul, poze, ciugulit diverse de prin rucsac)
  • Diferență de nivel 740m +/-
  • Surse de apă nu am întâlnit pe traseu
  • Urcări mai accentuate după stația meteo (timp de 40 de minute) și la ascensiunea pe vârful Ciucaș, timp de 60 de minute
  • Neapărat să fiți pregătiți corespunzător pentru munte, cu încălțări și îmbrăcăminte adecvate pentru toate condițiile climaterice

Mai jos găsiți detaliile traseul înregistrate cu ceasul meu Xiaomi Amazfit Stratos.

Clar a fost o drumeție pe cinste, care ne-a solicitat atât din punct de vedere fizic cât și climateric și care ne-a răsplătit cu peisaje spectaculoase , plus câteva tufe de rododendroni, emblematici de altfel pentru Munții Ciucașului.