Județul Buzău este unul extrem de ofertant din punct de vedere turistic, cu o mulțime de atracții, pentru orice gen de călător. Doar v-am povestit despre schiturile rupestre din Țara Luanei sau despre drumeția către Lacul Vulturilor. Și mai sunt altele și altele despre care voi reveni cu detalii cât de curând.
Ca să nu mai spun că de câte ori trecem prin zonă ne oprim și prin Pleșcoi (la Gabioti), pentru a ne umple desagele cu delucioșii cârnați dar și cu pastramă de oaie.
O altă atracție turistică este și platoul Meledic din inima Munților Buzăului, de altfel unul dintre acele locuri frumoase ale României. Și ale cărui peisaje zic eu că toamna sunt mai bine puse în valoare, când pădurile din jur explodează în culori pastelate.
Și chiar într-o însorită zi de toamnă am ales să mergem acolo pentru a ne bucura măcar pentru câteva zeci de minute de peisajele superbe ale Buzăului.
Șoseaua de acces dinspre Buzău, prin Mărăcineni, Cernățești, Izvorul Dulce și până la Mânzălești, este foarte bună pe alocuri, doar câteva zone fiind mai denivelate. Dar drumul este în reconstrucție, așa că în vreo 2-3 ani cred că șofatul pe acolo va fi chiar o plăcere.
Ajunși în Mânzălești, waze-ul sau google maps va sugera să o luați cu mașina pe lângă această stâncă albă, pe un drum pietruit și într-o pantă abrubtă, destul de intimidantă pentru majoritatea șoferilor. Nu o luați pe acolo!
Mergeți încă câteva sute de metri pe șosea înspre sat până apare un indicator la dreapta către platoul Meledic, tot în pantă dar asfaltat. Foarte bun drumul până sus la platou.
Porțile complexului turistic Meledic, erau deschise larg, așa că am parcat chiar în fața magazinului sătesc.
Câteva căsuțe rupte și rablagite… mizere la interior…
… întâmpină turistul ocazional. Par a fi din secolul trecut, ba chiar din epoca trecută…
Am luat-o imediat către zona platoului și în stânga noastră ne-a apărut lacul cu apă dulce de la Meledic. Cu ape liniștite ce oglindeau splendoarea de culori tomnatice…
Interesant este faptul că acest lac are apă dulce, deși se află deasupra unui munte de sare… pentru că sub platoul Meledic este numai sare, multă sare. Chiar mă miră faptul că nu este exploatată industrial…
Avem și o filmare cu lacul…
… apăruseră și tinerii pescari, care mi-au spus că acolo se prind în special carași.
Mai sus de lac, pe o colină, sunt amplasate câteva sculpturi în lemn, majoritatea de dată mai recentă. Pe vremuri aici se desfășurau adevărate tabere de sculptură…
Are județul Buzău acest specific, al sculpturilor, pentru că am cunoștință de vreo trei platouri pe care sunt amplasate sculpturi, în piatră sau în lemn (Meledic, Măgura și Năieni).
Coborând din nou către lac, am zărit o cărare prin pădure, pe care am urmat-o…
… cam 10-15 minute, pe un traseu destul de ușor, până la două doline între munții din sare.
În care, se zăreau petele albe de sare, printre alunecările de pământ… lucrate cu grijă de ploi și de aluviuni…
Acolo undeva, jos, este/era intrarea în peștera de sare, cea mai lungă din lume cândva. acum pe locul secund în clasamentul mondial. Din păcate, intrarea în peșteră este astupată acum de alunecările de teren.
După ce ne-am zgâit cât am poftit la dolinele din sare, am ieșit din pădure pentru a ne bucura de alte și alte peisaje superbe, în continuă schimbare coloristică la ora actuală… Cred că pe la final de octombrie este un spectacol total acolo…
Frumos, tare frumos pe platoul Meledic, un alt colț de rai al României, cum îmi place mie să spun. Însă unul atins de grobianismul unora dintre semenii noștri, întreg parcul fiind plin, realmente plin, de urmele trecerii acestora. Mizerie peste tot, sticle din plastic și ambalaje aruncate atât lângă lac, pe platou, pe lângă cărarea din pădure… practic, peste tot.
Trist, rușinos… Păcat de acel loc atât de frumos, care pare cumva că a fost lăsat momentan de izbeliște…
De acolo am vrut să mergem la Focurile Vii iar la ieșirea din satul Mânzălești am văzut și mai bine muntele de sare…
La Focurile Vii nu am mai ajuns, pentru că în satul Lopătari era zi de târg chiar pe strada principală, așa că am întors mașina unde am putut, pentru că nu aveam răbdare să trec mai departe prin aglomerația de acolo…
Hai la Plimbare :O) 