Ținutul Buzăului este unul extrem de ofertant din punct de vedere al atracțiilor turistice, așa că ne-am făcut oarecum un obicei de a le vizita ori de câte ori avem o zi liberă. Și cum acestea sunt destul de aproape de București, merită o escapadă în zonă chiar și pentru o singură zi.
Și nu ne vom opri până nu le vom fi văzut pe toate, mă rog, pe aproape toate… suntem oameni, departe de perfecțiune…
Sâmbătă am plecat dis-de-dimineață către Biserica dintr-o Piatră, Grotele Preistorice, Mormintele Tracice și Chilia lui Ambrozie, însă vântul aspru și tăios de început de iarnă ce șuiera pe culmile dealurilor ne-a întors înapoi în mașină după doar câțiva pași. Nu eram pregătiți nici cu hainele potrivite, nici din punct de vedere moral pentru un așa frig sănătos… ne înghețaseră atât mâinile cât și picioarele…
Nu am avut ce face și a trebuit să anulăm drumeția planificată… așa că am plecat să facem cumpărăturile la Pleșcoi, adică niște cârnăciori, ceva pastramă semi-afumată de oaie, ceva pastramă condimentată de porc, niște șorici… delicioase delikatessen buzoiene…
Iar pe drumul de întoarcere, încântat peste măsură de auriul pădurilor ce străjuiau șoseaua, ne-am oprit pentru câteva zeci de minute în poiana taberei de sculptură Măgura… pe care o ocolisem de fiecare dată, deși am trecut pe lângă de nenumărate ori…
Poate că atunci mi s-a părut, mie, momentul potrivit pentru a face cunoștință cu ea și cu lucrările în piatră ale artiștilor… în acea minunată zi, în care pastelurile de toamnă parcă însuflețeau coloșii sculptați din piatră…
16 secole, 16 ani, 16 sculptori… romantică istorie a celei mai extinse expoziții de sculptură în aer liber din România…
Un program artistic desfășurat între anii 1970-1985 ce prevedea ca vreme de 16 ani, câte 16 sculptori, în fiecare an în majoritate alții, să vină la tabăra Măgura și să creeze sculpturi din piatră pe diferite teme… Totul pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a orașului Buzău.
Practic, în acești 16 ani, la Măgura au lucrat nu mai puțin de 163 de sculptori, în urma cărora au rămas spre contemplare și adorație 256 de lucrări în piatră.
Lucrări ce pot fi văzute de către oricine are un pic de răgaz și oprește mașina pe marginea șoselei ce trece pe lângă Mănăstirea Ciolanu. Așa cum am făcut și noi la ceas de toamnă, când vijelia își mai potolise parcă tăioasele vârtejuri reci, lăsând loc soarelui să-și trimită câteva raze călduțe către noi…
Nouă doar ne-a rămas să ne plimbăm, în tăcere, și să admirăm închipuirile și visele din piatră, unele dintre ele parcă modelate din lut moale, nu cioplite cu migală și sudoare…
Nemișcate dar nu prea… Împietrite, oare? Ca niște suflete ce așteaptă minunea prinderii de viață, printre ultimele pasteluri de toamnă… înaintea veșniciei albe ce le va împresura cât de curând…
În rest, nimic, totul e tăcere… doar imaginile rămân… și spiritul acestora din sufletele noastre…
Hai la Plimbare :O) 