Prima dată când am fost la Mărțișor, Casa Memorială Tudor Arghezi, eram în clasa a 8-a. Am mers acolo împreună cu doamna dirigintă, profesoară de română, doar câțiva colegi olimpici la limba și literatura română… Prin 1987 parcă…
Țin minte că am fost fascinați de tot ceea ce am văzut acolo, de tot ceea ce am aflat despre viața și opera marelui scriitor. Cred că era și prima casă-muzeu vizitată vreodată de mine…
Atunci copil, acum adult, am vizitat și am văzut cu alți ochi. Dar parcă nimic nu s-a schimbat pe domeniul destul de mare, de aproape 2 hectare, cu livezi de vișini, cireși, nuci și alți pomi fructiferi… doar în jurul său au fost construite blocuri și complexuri de blocuri, casele de cartier de atunci fiind înlocuite cu construcții mai înalte.
Nu cred să mai găsești altă livadă atât de mare în mijlocul Bucureștilor. O curte și o casă parcă încremenite în timp, de secol XX. O curte mare, așezată sus pe Dealul Piscului, ce domină partea de sud-est a Bucureștiului.
Terenul a fost cumpărat în anul 1926 iar în anul 1930 Tudor Arghezi se mută aici împreună cu soția și cei doi copii – Mitzura și Baruțu. În 1940 este finalizată casa, acum vopsită în roșu și alb, ca un Mărțișor. Din 1974 casa devine muzeu în memoria scriitorului, a vieții și operei sale.
În dreapta casei este tipografia, unde se poate vedea o tiparniță, una mai modernă totuși, câteva printuri ale revistelor Bilete de Papagal și multe, multe desene ale lui Francisc Șirato din Cronica expuse pe pereți. Aici imprima scriitorul împreună cu fiul său cărți și reviste.
În stânga casei este cotețul lui Zdreanță, cel cu ochii de faianță…
… și imediat lângă, mormântul său… împrejmuit cu un mic gard din lemn.
În dreapta casei, la umbra unui copac mare, se află mormintele celor doi soți, Tudor și Paraschiva, precum și al fiicei acestora, Mitzura, decedată în 2015.
Având în vedere condițiile sanitare actuale, la interior se intră pe rând, câte o familie sau maxim 3 persoane. Așa că a trebuit să așteptăm ieșirea micului grup ajuns înaintea noastră. Oricum, ținând cont de acestea, vizita se desfășoară destul de rapid, cât despre ghidaj, nu prea poate fi vorbă.
Se vizitează primul etaj unde se poate vedea veranda cu biroul sculptat la care scriitorul își primea oaspeții, camera sa de lucru, camera de reverie, unde lucra și unde sunt expuse obiectele sale personale…
… camera cu medalii, unde sunt expuse distincțiile primite de marele scriitor…
… dormitorul soților, cu păpuși puse pe mijlocul patului…
… sufrageria cu mobilier Biedermaier…
… camera de joacă a copiilor…
… dar și camera laborator, în care scriitorul își prepara singur esențele de brad și de trandafir.
O mulțime de imagini document cu scriitorul, soția și fiica sa, anturajul lor sau cu personalități cu care s-a întâlnit sunt expuse pe pereți. Am văzut două poze alături de Ceaușescu și de Maurer.
Un magnetofon primit cadou din Uniunea Sovietică, când a participat ca membru al delegației ce a repatriat o parte din tezaurul României. Cloșca cu puii de aur…
Și pe care scriitorul își înregistra poeziile, pentru a vedea dacă versurile sale au muzicalitate…
O casă modestă, a unei familii modeste dar cu spirit mare, de intelectuali… Atâtea volume de scrieri gândite de la o masă dintr-o cameră mică, după cum însuși spunea scriitorul…
Și cărți, multe cărți… în aproape toate camerele…
Un loc în care puteți afla multe informații interesante despre viața tumultoasă a scriitorului dar și despre realizările sale, ce vor rămâne posterității…
==============================================================
Cred că este foarte frumos acolo la Mărțișor, mai ales când va da frunza, iarba și vor înflori toți pomii fructiferi din cele două livezi…
Hai la Plimbare :O) 