Primul weekend prelungit din acest an pentru noi, așa că ne-am propus cel puțin două ture de încălzire în Munții Măcin, Hercinici, cei mai vechi munți ai Europei. Nu și cei mai înalți munți ai Europei, ba din contră, dar de o frumusețe deosebită care ne-a mers la suflet încă din tura pe Culmea Pricopanului…
Și ne-am propus să revenim de fiecare dată acolo până facem toate traseele oficiale ale Parcului Național Munții Măcinului, după care să găsim altele și altele…
După cum spuneam, prima tură pe munte anul acesta, să sperăm că și în 2021 vom avea un sezon bogat în plimbări prin frumoșii munți ai României, cel puțin cum a fost 2020 pentru noi.
Când am ajuns în Greci, am trecut prima dată pe la centrul de informare turistică, găsit închis din cauze de pandemie… Ciudat… toate muzeele și obiectivele turistice din țara asta sunt deschise publicului, aici era închis și părăsit…
Ne-am cazat și nu am stat prea mult pe tânjală, pentru că voiam să mergem pe traseul propus – către Vârfurile Țuțuiatu și Ghinaltu, primul fiind cel mai înalt din toți Munții Măcin, 467 de metri!
Traseul începe chiar lângă Pensiunea Relax, unde ne-am cazat. Marcaj triunghi albastru. După unii se face o oră până în vârf, după alții 2 ore. Noi suntem de categoria a 2-a, așa că nu ne-am grăbit deloc.
În prima parte a sa, traseul merge pe un drum pe care poate intra și o mașină gen Logan, pentru aproape 500 de metri zic eu. O parcare destul de largă se află chiar lângă pensiune, vă recomand să lăsați mașina acolo…
Am mers agale încă de la început, pentru a nu obosi din primele sute de metri… Așa că am admirat, oițele, căluții…
… ba chiar și o broască țestoasă de Dobrogea, una chiar bătrâioară din câte am sesizat…
După cum spuneam, ușor la început, până aproape de stâne, unde un câine lățos ne-a luat în primire de la distanță… eram pregătit, aveam lanterna cu electroșocuri la mine, am pârâit puțin din ea iar câinele a tăcut…
Încă început de primăvară, pădurea încă nu înfrunzise… Dar chiar și așa, peisajele aveau farmecul lor…
După stâne panta drumului se accentuează, însă nu foarte tare, în continuare traseul este unul destul de ușor de abordat…
Așa că timp destul de privit de jur împrejur la peisajele ce începeau să se deschidă în fața noastră, aspre, sălbatice, parcă neîntinate de civilizație… tare frumoase, pe sufletul nostru…
După aproximativ 45 de minute am ajuns la răscrucea care desparte traseul către Țuțuiatu în două – unul mai pieptiș, pe cărare, iar altul, marcat cu C, cicloturistic, pe care se poate merge în continuare cu bicicleta.
Mă rog, fiecare după puterile proprii, noi am preferat să facem stânga pe cărare, să punem cu adevărat mușchii și sângele în mișcare. Prima tură, prima tură, dar trebuia să începem să ne obișnuim cu greul…
… de acolo începea să se vadă drumul cicloturistic către Țuțuiatu… pe care am început să-l regret destul de curând…
… pentru că, fiind o primă tură, după aproape 6 luni de inactivitate montană, mi-am cam pierdut suflul…
…dar am stat câteva minute, m-am odihnit, am degustat o ciocolățică, am privit la frumusețea naturii ce ne înconjura…
… și mi-am revenit aproape imediat. Practic, după 1 oră și 50 de minute am ajuns pe Țuțuiatu, cel mai înalt vârf din Munții Măcin! 467 de metri.
Și aici dilemă! Pe vârful Țuțuiatu scrie Ghinaltu! Și, după cum o să observați, pe Ghinaltu scrie Țuțuiatu, deci, care-i, care?
Dacă vă uitați cu atenție, înainte scria Țuțuiatu… dar cineva a scris peste… Ghinaltu…
Clar, primul vârf pe care am ajuns este Țuțuiatu, pentru că mai înalt decât cel pe care am poposit la finalul traseului… Dar de ce au modificat cei care au făcut-o?
Adevărul gol-goluț nu l-am aflat… încă. Unii spun că a fost o greșeală de cartografiere… Alții spun că localnicii le numesc așa cum sunt scrise actualmente, nu cum vor autoritățile… Și că pe oricare dintre cele două te-ai afla, se vede că este mai înalt decât celălalt…
Dar toate sursele susțin că Țuțuiatu este cel mai înalt – 467 de metri! Iar eu povestea că pe oricare m-aș afla îmi pare că este mai înalt decât celălalt nu o halesc… Că nu este deloc așa… Dar nah, au și poveștile astea farmecul lor…
Nu am zăbovit prea mult pe Țuțuiatu, pentru că începuseră să se adune norii… Brusc, în numai 2 ore de la plecarea pe traseu, când cerul era limpede-cristal. Acum norii cenușii acoperiseră razele de soare chiar deasupra noastră…
Am privit către creastă și am luat-o la pas mai repejor, ne era frică să nu ne prindă vreo ploaie…
… dar să ne ningă chiar nu ne așteptam…
Dar ce frumos a fost, soare acolo, nu foarte departe în zare, ninsoare aici, pe noi….
După 20, maxim 30 de minute, am ajuns și pe Ghinaltu, pe care scrie acum Țuțuiatu… sper că nu vă derutez prea tare…
Dar mai întâi, pauza de masă… ceva ușor, fără pâine că suntem la cură…
Pe care le-am mâncat…
Apoi, vreme de alte 30 de minute, am mișunat pe acolo…
… pentru capta în imagini peisajele minunate ce se deschideau în jurul nostru…
Ne aflam chiar deasupra satului Greci și vedeam de acolo și pensiunea Relax, unde am fost cazați și unde vom reveni cu mare plăcere de fiecare dată.
Sincer, am mai fi zăbovit pe acolo, dar vântul era din ce în ce mai puternic, noi cam transpirați, nu voiam să riscăm vreo răceală, mai ales în perioada asta…
La întoarcere am preferat traseul cicloturistic, mai lung dar mai ușor și mai prietenos cu genunchii de oameni bâtrâni și obosiți…
Sincer, am luat-o pe acolo pentru a privi acele locuri minunate și din alte perspective…
Mai lung drumul, de 5km, dar pe care l-am parcurs mai repede, pentru că a fost ca o plimbare în parc.
Faptic traseu în Munții Măcin, către Vârfurile Țuțuiatu și Ghinaltu
- Traseu semi-circuit Greci (Pensiunea Relax) – Vf. Țuțuiatu – Vf. Ghinalțu și retur
- Marcaj – Triunghi Albastru
- Durata Urcare – 2 ore și 32 de minute, cu destule pauze de respiro
- Durata Coborâre – 1 oră și 30 de minute
- Distanța Urcare – 3.67Km
- Distanța Coborâre – 5.06Km
- Durata totală a drumeției – cu tot cu pauze, 5 ore
- Diferența de nivel +/- 450 de metri
- Dificultate fizică mică în mare parte, spre medie la urcarea către Vf. Țuțuiatu
- Traseul este mai periculos sus pe creastă, unde sunt gropi, bolovani și normal, prăpastie. Așa că mare atenție pe unde puneți piciorul.
- Am găsit un izvor amenajat pe drum, dar nu știu dacă apa este potabilă
- Recomand încălțări serioase, de munte, sus pe creastă nu este un traseu pentru sandale, sunt multe pietre colțuroase
- De asemenea, vremea este schimbătoare chiar și pe munte atât de mic, așa că să aveți întotdeauna pelerine de ploaie în bagaje
- Și v-aș recomanda să dați cu spray anti-căpușe pe încălțări și la baza pantalonilor. Nu de alta, dar am auzit destule povești cu căpușe luate de copii dar și de adulți din Măcin…
Datele înregistrare de ceasul meu Xiaomi Amazfit Stratos, mai jos.
Urcare
Coborâre
==============================================
Traseul către Vârfurile Țuțuiatu și Ghinaltu din Munții Măcin a fost cu adevărat pe sufletul nostru și îl recomandăm oricui dorește să se bucure cu adevărat de natură și de un alt colț de rai al României frumoase.
Acuma, sincer… Care-i, care? Care e Țuțuiatu și care e Ghinaltu? Mă poate lămuri și pe mine careva?
Hai la Plimbare :O) 