Un mic muzeu tradițional într-o casă țărănească autentic dobrogeană, păstrată așa cum a fost construită, pe la 1900, deci acum mai bine de 100 de ani. Devenită muzeu în anul 1970.
O casă din pământ acoperită cu stuf, cu lemnăria vopsită în roșu și albastru, conform tradițiilor dobrogene.
Am intrat prin toate camerele, camera bună, cea de locuit, despărțite de tindă, prin bucătărie dar și prin magazia în care se țineau ustensilele, numită chiler. Dependințele nu mai sunt în circuitul de vizitare momentan, am văzut doar niște trăsuri într-o anexă a curții. De asemenea, multe pietre de moară, pesemne rămase de pe la morile de vânt ce erau odinioară în zonă.
Majoritatea obiectelor, ustensilelor și țesăturilor expuse au fost donate de comunitate.
Ne-am adus aminte oarecum cum era în vremea copilăriei noastre în casele bunicilor de la țară. Chiar dacă nu erau ornate la fel, aveau aproximativ aceeași arhitectură, tot din pământ erau, doar că învelite cu paie iar acoperișul din lemn, tot o prispă și verandă aveau, pe care dormeau bunicii în nopțile caniculare, nu lipsea camera bună de la stradă, unde erau primiți oaspeții, bucătăria mică și masa aia mică rotundă, la care ne așezam și mâncam lapte bătut cu mămăligă.
Câteva imagini de acolo, în continuare.
Hai la Plimbare :O) 