O nouă zi cu soare în Munții Retezat, așa că ne-am propus o nouă drumeție alături de voinicul nostru patruped Rocky, de data aceasta din cheile Scorota către stânta Scorota și, în funcție de cum se simțea, către vârful Piule (2081m).
După copiosul mic-dejun de la complexul Cheile Buții, ne-am urcat în bolidul turcoaz și am mers 10km pe asfalt până la intrarea în traseu. Am parcat pe marginea șoselei și după maxim 10 minute eram echipați și gata de urcat.
Am deschis traseul în acea dimineață, eram primii… Ceea ce nu este tocmai ok câteodată. Ne era cam frică de urși, mai ales că au fost văzuți destul de aproape în zonă. Așa că am dat drumul la muzică pe telefon, pentru a ne face simțită prezența.
Ne-am achiziționat și un spray anti-urs pe care sper să nu am ocazia să-l folosesc vreodată. Mai bine fluierăm și vorbim tare prin pădure, nu mergem pâș-pâș pentru a-l lua cumva prin surprindere pe Moș Martin…
Două ore până la stână ne anunță indicatorul, noi vom parcurge traseul în numai 1 oră și jumătate. Chiar mă mir cum de am reușit așa record personal…
Din șosea se intră direct în chei, pe un drum destul de lat și cu o pantă aproape inexistentă… cel puțin la început…
… impresionant cum treci printre pereți de stâncă care se apropie la numai câțiva metri unii de alții… dar cheile au o lungime de maxim 100 de metri, așa că spectacolul de piatră și stâncă se va termina destul de repede…
Apoi am început urcușul prin pădure, pe o cărare largă, într-o pantă relativ ușoară, nici pieptiș dar nici orizontală, cu doar câteva pasaje mai abrupte.
De reținul că acum se urcă cam 300 de metri diferență de nivel…
Cam după 30 de minute de la urcare am început să vedem pe deasupra brazilor stâncile golașe ale Retezatului Mic – Scorota pe stânga, Piule pe dreapta…
… pentru ca după alte 50 de minute să pășim pe pajiștea dinaintea stânii Scorota…
… la care am ajuns după aproape 1 oră și 30 de minute de la plecare.
Ne-am așezat la masa din fața stânei, unde ne-am întregit forțele cu ceva ciocolată, am băut apă rece de izvor și am privit visători în depărtare, la Culmea Oslea pe care sperăm să o luăm la pas vreodată.
După vreo 15-20 de minute de hodină, ne-am zis să urcăm mai sus, poate, poate reușim să ajungem pe vârf.
Am mai urcat preț de vreo 40 de minute, până am ajuns la primele valuri de grohotiș. Soare, cald, al nostru maltez a început să dea semne că nu se simte în largul său și să se tot ascundă pe unde prindea câte un petec de umbră, cu limba de un cot.
Așa că, ne-am zis că nu trebuie să-l chinuim dacă nu se simte bine, parcursese oricum aproximativ 4.5km în această urcare. Nu dădea urme de oboseală, doar că nu-i place deloc să stea în plin soare.
O gingașă și frumoasă floare de colț ne-a dat binețe și a stat cuminte la ședința foto…
Priveliștile superbe, frumos, acolo în Retezatul Mic…
La întoarcere nu ne-am mai oprit la stână pentru că era plin cu o tabără de elevi ce ne ajunseseră din urmă. Iar oile se întorceau de acolo de unde voiam să urcăm noi și nu prea aveam chef de o întâlnire cu câinii.
Care ne-au luat urma când intram în pădure dar i-am alungat cu sunetul electroșocurilor lanternei, o sculă chiar utilă la alungarea câinilor de stână și pe care am folosit-o de câteva ori pe munte. Cum aud acel țăcănit de electroșoc se opresc, se uită un pic nedumeriți și o zbughesc imediat înapoi. Am folosit-o chiar și a doua zi, când câinii de stână de lângă Cabana Buta erau la numai 10-15metri de noi și s-au năpustit către noi când drăcea ăsta mic al nostru a început să-i latre.
Toropit de soare la înălțime, să-l vezi pe Rocky al nostru ce sprințar era la umbra pădurii și cum alerga după toți fluturașii întâlniți pe cărare, pe care încerca în zadar să-i prindă cu gura… Ne-am distrat și noi, dar mai ales el…
Semn bun, îi plăce mult pe munte… și ne-o va dovedi la următoarea drumeție, de 20 de kilometri.
Faptic traseu Cheile Scorota – Stâna Scorota și un pic mai sus
- Distanță – 9km
- Diferență de nivel + 517m/ -532m
- Durată – 4 ore și 45 de minute, cu tot cu pauze
- Tip traseu – nu foarte greu, fără pasaje periculoase, cărare prin pădure și pe pajiștea dinaintee stânii Scorota, apoi un pic mai sus până la grohotiș
- Sursă de apă la stâna Scorota
- Bocanci, pelerine de ploaie, pentru că vremea se poate schimba oricând pe munte
- De-ale gurii la pachet, niște batoane cu fructe
Clar, ne-a plăcut tare traseul din Cheile Scorota și până la Stâna Scorota, chiar dacă nu am ajuns pe niciun vârf. Peisaje frumoase, traseu destul de ușor și un cățel fericit căruia i-a plăcut foarte tare în sânul naturii.
Hai la Plimbare :O) 