Se anunța ploaie mai după-amiază, așa că renunțat la drumețiile pe munte. Și pentru că eram foarte aproape de Vulcan, am zis să mergem cu mașina pe Transvâlcan, până sus la Troiță (1621m) în Pasul Vâlcan.
Un drum care leagă Transilvania de Oltenia, ce pornește din Vulcan și ajunge în localitatea Schela din Gorj. De remarcat că este asfaltat numai în partea județului Hunedoara, până la Troiță. În rest poate fi parcurs numai cu mașini 4×4 cu garda la sol mai mare. Practic, pe asfalt se parcurg numai 11km din cei 28km.
Acesta este paralel cumva cu frumoasa șosea ce străbate defileul Jiului. Are o vechime de peste 2000 de ani datând, ca și Transalpina, din perioada războaielor dintre daci și romani.
I se mai spune și drumul lui Mihai Viteazul, fiind parcurs de domnitorul nostru către Transilvania. Sau Drumul Poștalioanelor, pentru că pe aici treceau pe vremuri poștalioanele între cele două regate.
Cam așa arată acum drumul cu mașina. De menționat că există și o telegondolă din Vulcan care îi poate duce pe turiști până sus, aproape de nesfârșitele culmi cu pajiști alpine ale Munților Vâlcan.
Locuri de o deosebită frumusețe, cu peisaje superbe, dar și locuri încărcate de istorie, pentru că aici s-au dat lupte grele între români și germani în Marele Război. Tocmai de aceea, a fost ridicată și troița din cel mai înalt punct al șoselei, la 1621 de metri altitudine.
Panteonul din Pasul Vâlcan, cum i se mai spune, a fost ridicat între anii 2016-2019 pentru a cinsti jertfa și sacrificiul eroilor neamului. Despre luptele grele ce s-au dat aici și în zona Jiului puteți afla citind panoul de acolo (așa poate vă îndemn să mergeți și voi).
Panteonul are cruce mare din beton, a Răstignirii lui Hristos, în fața căreia este un sarcofag din marmură dedicat eroilor căzuți în acele lupte grele. Crucea este încadrată de opt busturi ale generalului Dragalina Ion, Ecaterinei Teodoroiu, locotenentului Gh. Tătărăscu, colonelului Dumitru Cocorăscu, generalului Ion Culcer, regelui Ferdinand I, reginei Maria și al locotenentului Emil Popovici, decedat aici în 1916, în pasul Vîlcan.
Un tun țintește imaginar către liniile din care veneau armatele austro-ungare și germane, câteva tranșee încă mai păstrează memoria luptelor eroice ce s-au dat aici.
Câteva zeci de minute am stat acolo sus, pe platoul Munților Vâlcan, privind în zare, la minunate peisaje ale României Mari, luând aminte la jertfa celor care au făcut-o să fie așa. Până când frigul și amenințarea ploii ne-a gonit. Am plecat, cu promisiunea să revenim, cine știe, poate că va fi asfaltat în întregime Transvâlcanul.
Câteva imagini de acolo, mai jos.
Minunate locuri!
Hai la Plimbare :O) 