De-abia așteptam cele câteva zile de septembrie pe care să le petrecem în Grecia, după mai mult de un an de zile de la ultima noastră vizită aici. De obicei venim la mijloc de iunie, anul ăsta am putut doar la mijloc de septembrie. A fost un an plin, așa că vacanța grecească a venit un pic mai târziu pentru noi. Dar a fost binemeritată și binevenită, mai bine mai târziu decât niciodată.
După cum frumos spune Henry Miller în fabulosul său jurnal de călătorie, Colosul din Maroussi, în Grecia parcă mergi din paradis în paradis, oriunde te-ar purta pașii. Și tind să-i dau dreptate, pentru că în orice parte a Greciei am fost, orice am făcut, sufletul ne-a fost pe de-a dreptul încântat.
Micul nostru paradis l-am găsit în micuțul sătuc Mytikas, sau Mitikas, îl scriu ăștia în toate felurile posibile, lângă Preveza, poarta către Lefkada, la Marea Ionică. Ne place atât de mult aici, de fiecare dată, așa că am ales să ne întoarcem an după an, vară de vară, acum și toamna.
Câteva momente, video, mai jos.
Stăm de fiecare dată la Faros Apartments, unde Dimitris ne-a fost și ne este o gazdă primitoare și gata întotdeauna de ajutor. Prețuri rezonabile, apartament cu vedere la mare, cu balcon pe care să-ți petreci diminețile la o cafea, sau apusurile alături de un tsipuro, un ouzo sau un vin bun. Ce poate fi mai perfect? Mai plăcut?
Mai la o vorbă de seară, la un tsipouro sau un vin, cu Dimitris și tatăl său, Alexander. Vorbind despre situația economică de la noi și de la ei, despre fotbal, despre turism, despre orice…
Mâncăm mai fiecare dată la taverna Four Seasons dar anul acesta a mai apărut o tavernă nouă, Agnanti, unde cele servite au fost delicioase. Fructe de mare în special, proaspete și foarte bune. Dacă am avut chef de un gyros și un souvlaki, am găsit un fast-food în Preveza, recomandat de Dimitris.
Ne plimbăm seară de seară, ba acum, în septembrie, când temperaturile sunt mai rezonabile, chiar și pe timpul zilei. Pe străduțele sătucului, cu ochii după fructele exotice pentru noi, rodii, banane, lyme, lămâi, portocale, pe faleza care urmărește conturul mării, către micuțul port, aflat în renovare acum, pe lângă pinii cu coama rotundă…
Cu siguranță ne-am plimbat mai mult decât am făcut-o până pe acum prin Mytikas, nevoiți să scoatem dimineața și seara noul membru al familiei, un plimbăreț, ca și noi, bichon maltez pe numele său Rocky.
Plaja la numai o aruncătură de băț de Faros Apartments, cu destul de puțină lume, așa cum ne place nouă. De stat în apă este mai bine în jurul prânzului, când apele sunt mai liniștite, pentru că după orele 16.00 începe vântul și valurile sunt tot mai mari, chiar periculoase. O plajă mică, cu șezlonguri puse la dispoziție de către cei de la Faros și pe care am petrecut cel puțin 3 ore în fiecare zi. Mai o leneveală la soare, multe băi, snorkelling… nu ne-am plictisit deloc.
De acolo facem escapade zi de zi, ba spre Parga, ba în portul din Preveza, ba în Lefkada, ba la orașele antice, ba în golful Amvrakikos, iar în anii viitori avem intenția să vedem și plajele sălbatice aflate mai sus de Parga, la care nu am ajuns până acum.
Chiar de lângă portul din Mytikas începe plaja Monolithi, cea mai lungă din Europa, care are nu mai puțin de 22 de kilometri și pe care sunt amenajate destule beach bar-uri, în caz că micuța plajă din fața farului este prea sălbatică pentru gustul vostru. Pentru noi nu este, așa ne plac plajele, sălbatice.
Avem și câteva poze.
Hai la Plimbare :O) 